vineri, 31 decembrie 2021

La multi ani!

 




În `22... "griji, nevoi, necaz, durere, se vor duce ca un fum" (Coșarul).

La mulți ani!


Singura piedica

 

Fiecare dimineata e un nou inceput in care poti sa fii tot ce doresti. Singura piedica esti chiar tu. Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!

Foto: Rasarit in Ceahlau

Să-mbătrânim în doi

Să-mbâtrânim în doi, iubito,
Ca două calde șoapte
Ce trec prin mii de ierni zâmbind
Și se ating în noapte.

Vor trece ani prin părul meu,
Cărunți vor fi pe tâmple,
Vom fi doar noi și Dumnezeu
Ce poate să se-ntample?

Poate va fi să mor în prag
Sau să trăiesc o vreme,
Să îți sărut mâna cu drag
Să nu am a mă teme.

Ți-am spus mereu că te iubesc,
Îți spun că-mi ești frumoasă,
Eu am simțit tot ce ți-am spus,
Și-aș vrea să-mi fii acasă.

Tu doar mă lasă să-ți sărut
Și degete și coapsă,
Să-mi fii în dragoste-nceput
Și-n inimă mireasă.

Să-mbâtrânim ca doi maturi,
Copii mereu în suflet
Și-mbrățișați, în seri târzii,
Să ne stropim cu zâmbet.

Și peste vreme, sub castani,
Să ne plimbăm de mână,
Să numărăm iubirea-n ani,
În serile cu lună.

Și-ncărunțiți de-atâtea veri,
Atinși de ploi și vise,
Să ne fim calde mângâieri
Pe trupurile ninse.

Să-mbătrânim în doi (din volumul "Tu ești Iubire"), de Daniel Leonard Moraru

vineri, 24 decembrie 2021

Sarbatoare


 

Cuvintele bradului


 

Boney M - cantece de Craciun

Colindul colindelor








În colindă, cel puternic
Şi cel sfânt este Cuvântul,
Cum uneşte într-o noapte
Omul, cerul şi pământul.



Mai e vreme de colinde,
Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde,
N-are roluri, n-are mască,
Şi pe ea tot omul lumii
E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra,
Pluguşorul şi Ajunul,
Le vor învăţa copiii,
Nu le va uita niciunul.

În colindă, cel puternic
Şi cel sfânt este Cuvântul,
Cum uneşte într-o noapte
Omul, cerul şi pământul.

Noi, prea multe ale noastre
Le-am pierdut la cotitură,
Prin colindele acestea
Revenim la starea pură.

Ca-ntr-o stampă din răstimpuri
Pe la geamuri sunt copiii,
Şi ies oamenii la ceruri,
Cu toţi morţii şi toţi viii.

N-am murit ca neam al lumii
În vreo clipă viforoasă,
Cât colindele colindă
Şi copiii sunt acasă.

Cum şi astăzi ne întoarcem
Şi pe prunci îi vom deprinde
Să nu uite niciodată
Oameni, ţară şi colinde.

Vin copiii să dezlege
Din obraji fantasme roşii,
Hei, primiţi-i cu colindul,
Că tresar în ei strămoşii.

Şi-i colindul semn heraldic,
Şi-i cultură în mişcare,
Că prin el deschidem firea,
Şi că spiritul nu moare.

Şi în sufletul prielnic
Pentru fapte osebite
Clopoţeii pun ninsoare,
Cerul, florile-şi trimite.

N-a murit colindul nostru,
Se mai poate, se mai poate,
Leru-i ler, florile dalbe,
La mulţi ani cu sănătate.

Colindul colindelor, de Adrian Păunescu

Magie

De Craciun


 Sursa: EDUKID

miercuri, 22 decembrie 2021

"o prea mare iubire ucide" - o poveste adevarata

 

„Mistrețul cu colți de argint” este considerată a fi una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română. Autorul, Ștefan Augustin Doinaș (numele real Stefan Popa), a murit pe masa de operaţie, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, în urma unui infarct. Se intampla pe 25 mai 2002. Sotia, Irinel Liciu (fosta prim-balerina la Opera Romana in anii 60) a refuzat să îi supravieţuiască. S-a dus acasă, în apartamentul pe care îl împărţiseră vreme de 42 de ani, şi a înghiţit un pumn de somnifere. Avea 74 de ani şi a considerat că viaţa nu mai are rost fără cel pe care l-a iubit. Înainte de gestul fatal şi-a scris ultimele cuvinte de dragoste pe o foaie albă de hârtie: "Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide".


Surse: 1, 2

marți, 14 decembrie 2021

sâmbătă, 11 decembrie 2021

Spiritul Craciunului

Amurg





Târziu începem şi sfârşim,
Târziu visăm, tărziu iubim,
Târziu de noi ne amintim,
Târzii ni-s toate, prea târzii.

Versuri de George Lesnea

Zilieri

 



La răscruce de noi

Mai rămâi, voi pleca, nu e vreme de plâns
Nu e vreme de noi nici măcar pentru azi,
Vom strivi sub priviri încă-un hohot de râs
Doi iubiți rătăciți, noi, doi tragici nomazi...

Deci te du, eu mai stau, doar puțin, doar un pic,
Să-ți privesc părăsirea cu un pas rătăcit,
Dintr-un vis care-a fost azi rămâne nimic,
Am distrus o iubire complotând ilicit...

Ce să-ți spun, ce să-mi spui, nu e rost, nu e haz,
Doi amanți prăpădiți refuzați chiar de ei,
Am ucis prea facil un fantastic extaz,
Și-am ajuns doi păgâni într-o groapă cu lei...

Hai să mergem, îți spun, n-are rost să mai stăm,
Ne vom duce pe-un drum fără noi cei de ieri,
Și așa n-are rost, prea puțin mai luptăm,
Pentru noi ce am fost, doi iubiți zilieri...

Nu mai stai, nu mai stau, nu mai văd niciun rost,
Nu-mi mai spune, te rog, despre fostele ploi,
Noi de mâine vom fi doar acei ce au fost,
Hai să mergem, învinși, la răscruce de noi...


Sursa: internet, autor necunoscut

sâmbătă, 4 decembrie 2021

Stare si viciu

Îmi recunosc o stare şi un viciu,
Ţin cu poeţii, iad de iezi în rai,
Am fost cu Eminescu la ospiciu
Şi-am fost cu Petöfi călcat de cai.

Am fost cu Paul Verlaine în berărie
Şi cu Esenin vâna mi-am tăiat,
Am fost cu Voiculescu-n puşcărie,
Cu lordul Byron m-am simţit soldat.

Am fost cu Maiakovski pe tribună
Şi-am fost bandit ca şi François Villon,
Ca Whitman am crezut în iarba bună
Şi ca Bacovia de monoton.

Am fost cu Goethe când vedea pe Faust,
Cu Heine când vedea pe Lorelei,
Cu Fondané ucis în holocaust
Şi m-am aflat cu Labiş sub tramvai.

Cu Lorca mi-am dat drumul în coridă,
Am coborât cu Dante în infern,
Cu Platon am văzut o Atlantidă,
Doar Shakespeare mi-a scăpat, a fost etern.

Am fost cu toţi şi m-am băgat în toate
Am fost oftalmologul lui Homer,
Mi s-a părut că orişice se poate,
Dar Shakespeare a rămas mereu stingher.

Purtam pe Pont, ca şi Ovidiu toga,
Către Tagore-am spus cuvântul „pro“,
Am fost la Alba Iulia cu Goga
Şi-am dispărut în sensul lui Rimbaud.

Acelaşi corb care-a vorbit cu mine
Lui Poe îi declarase „nevermore“
Pe Go-Mo-Jo aprofundându-l bine,
Cu Pasternak se cuvenea să mor.

Cu unul singur n-am prea fost, afară
De Shakespeare despre care-am mai vorbit,
Cu cel pe care îl aştept să moară
Spre-a-i şti intimitatea în sfârşit.

E un poet, parcă menit să-mi scape,
De câte ori alături mi-e mereu
Şi, vai, mi-a fost atâta de aproape
Şi, vai, acel poet am fost chiar eu.

 

vineri, 3 decembrie 2021

vineri, 26 noiembrie 2021

Asimetrie



Te-aș întreba și astăzi, cum ești și ce mai faci,
Dar ai sedus tăcerea și te-ai ascuns s-o taci,
În timp ce eu prin beznă mă zbucium fără rost,
Sperând să-nvii un Este, dintr-un răpus A fost.

Te-aș întreba și astăzi de-n tine mai trăiesc,
Dar florile iubirii și iarna înfloresc,
Și-atunci încui cuvinte o vreme într-un gând,
Și-nchiriez speranțe, și-așa trăiesc, sperând.

Te-aș întreba și astăzi nepuse întrebări,
Însă n-aș vrea să tulbur profunde resemnări;
Și-n taină cumpăr lacrimi din inimi ce se frâng,
Apoi când plouă norii, m-așez cu ei...și plâng.

Te-aș întreba și astăzi ceva, dar mă abțin;
De fapt, voiam a-ți spune, că...Tot...și nu puțin...
Privesc într-o oglindă cum se mai naște-un rid,
Sunt doar o altă Ană, captivă într-un zid...


Asimetrie, de Licuța Pântia

Sufletul...


Uneori sufletul prinde miros de vânt, de melancolie, de dor... de singurătate!
 

marți, 9 noiembrie 2021

S.O.S.


Dinmukhammed Kanatuly Kudaibergen, cunoscut profesional ca Dimash Kudaibergen, este cântăreț kazah, compozitor și multi-instrumentist. Este pregătit universitar în muzică clasică și contemporană și este cunoscut pentru gama sa vocală excepțional de largă. A interpretat piese în douăsprezece limbi. 
Sursa: https://en.wikipedia.org/

vineri, 29 octombrie 2021

Cineva


I'm going under and this time I fear there's no one to save me
This all or nothing really got a way of driving me crazy
I need somebody to heal
Somebody to know
Somebody to have
Somebody to hold
It's easy to say
But it's never the same
I guess I kinda liked the way you numbed all the pain
Now the day bleeds
Into nightfall
And you're not here
To get me through it all
I let my guard down
And then you pulled the rug
I was getting kinda used to being someone you loved
I'm going under and this time I fear there's no one to turn to
This all or nothing way of loving got me sleeping without you
Now, I need somebody to know
Somebody to heal
Somebody to have
Just to know how it feels
It's easy to say but it's never the same
I guess I kinda liked the way you helped me escape
Now the day bleeds
Into nightfall
And you're not here
To get me through it all
I let my guard down
And then you pulled the rug
I was getting kinda used to being someone you loved
And I tend to close my eyes when it hurts sometimes
I fall into your arms
I'll be safe in your sound 'til I come back around
For now the day bleeds
Into nightfall
And you're not here
To get me through it all
I let my guard down
And then you pulled the rug
I was getting kinda used to being someone you loved
But now the day bleeds
Into nightfall
And you're not here
To get me through it all
I let my guard down
And then you pulled the rug
I was getting kinda used to being someone you loved
I let my guard down
And then you pulled the rug
I was getting kinda used to being someone you loved

Someone You Loved, Lewis Capaldi

sâmbătă, 23 octombrie 2021

Barbatul


Am dat un telefon la mine acasă,
Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă,
O voce sugrumată, de bărbat.

Și am închis și-am mai format o dată
Și-aceeași voce mi-a răspuns, abrupt,
Și-n mine ca-ntr-o mină inundată
Ceva s-a luminat și-apoi s-a rupt.

Era băiatul meu, o, Doamne sfinte,
Și eu care uitasem că-s bătrân,
Că am ajuns și eu un biet părinte
Și-o amintire, doar, am să rămân.

„Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"
Și el mi-a zis să vin cât mai curând
Și l-am simțit în trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpură săpând.

Așa ne îngropăm la noi în oase
Pe-naintașii ce se sting mereu
Și încă sun la telefon acasă:
„Tu, spune-mi ce mai faci, băiatul meu?"

Barbatul, de Adrian Paunescu

vineri, 8 octombrie 2021

Nu regret...


Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
inimă răcită prea devreme
s-o pornesc din nou desculţ la drum,
stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
pui pe buze flacăra pornirii
o, pierdutul prospeţimei har
cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,
rar ning fagii frunzele deşarte...
binecuvântat să fie deci
că trăiesc şi că mă duc spre moarte.


Nu regret, nu mă jelesc, nu strig - Serghei Esenin

Cerbul cu stea in frunte




A fost odată, într-o pădure,
Un moş bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului

Moşul n-aştepta nimica
Şi numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea

“Să fie un copil cuminte,
Un căţeluş sau un pisoi,
Că vreau s-aud şi eu cum suflă
O altă viaţă lângă noi.”

Aşa ofta săraca babă,
Dar moşul nu mai vrea nimic:
“Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt pre bătrân şi prea calic.”

Dar domnul se-ndură de babă
Şi-un pui de cerb i-a dăruit.
Un pui de cerb, cu stea în frunte,
Gonit din codru şi rănit.

Săgeata-i străpunsese gâtul –
Din rană sângele-i curgea
Şi lacrimi mari picau din ochii
Frumoşi, rotuzi ca o mărgea.

L-a sărutat pe frunte moşul,
Miloasă baba l-a spălat,
L-au îngrijit cu grijă mare
Şi cerbul mi l-au vindecat.

Era frumos şi blând săracul,
Zburda mereu din loc în loc,
Venise ca o vrajă nouă
De tinereţe şi noroc.

Întinereau văzând cu ochii
Moşneagul şi cu baba lui –
Şi se făcuse luminoasă
Întunecimea codrului.

Dar într-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Şi cu ogarii la vânat.

“Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,
Îţi dau pe el tot ce doreşti”
“Nu pot, și de mi-ai da pe dânsul
Comorile împărăteşti”

“Te duc la curtea mea, moşnege,
Cu baba ta, vă fac boieri.
Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte
Şi-ţi dau şi cinste şi averi”

“Nu-mi trebuie averi şi cinste,
Sunt prea bătrân să le primesc;
Dar dacă vrea să vină cerbul,
Eu bucuros vi-l dăruiesc.”

Atunci, minune fără seamăn,
Întreaga lume, ce văzu ?
Văzu cum cerbul dă din coarne
De parc-ar spune: “Nu vreau, nu!

Nu vreau să vin la curtea voastră
(Deodată cerbul a vorbit)
Tu mă doreşti ca o podoabă,
Ei, sufletul mi l-au dorit.

Tu m-ai rănit la vânătoare,
Ei rănile mi le-au legat.
În strălucirea curţii tale
Eu m-aş simţi încătuşat.

La curtea ta, aş fi o fiară,
O jucărie pentru proşti.
În viaţa lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoşti.”

Plecă, pe gânduri, voievodul
Şi se gândea că nu-i de-ajuns
Să fii bogat, temut şi veşnic
De măreţia ta pătruns.

Mai trebuie să ai un suflet,
Milos, şi bun, şi iubitor,
De vrei să fii iubit de oameni,
Şi de podoaba codrilor.

Cerbul cu stea in frunte, de Vasile Militaru

vineri, 1 octombrie 2021

Gânduri


O simplă filă scrisă dintr-o carte
Dar tu vei ști-ntr-o zi – de mă citești:
Înger sau, poate, demon, am fost parte
Minusculă din stelele cerești.

O frunză rătăcită-n vântul aspru
Ori un vin vechi sorbit într-un pahar,
Râs de copil, tăcere de sihastru,
Judecător sau, uneori, tâlhar.

Și peste toate câte-am fost, iubire
Mai sunt. Timpul șoptește de lut sfânt,
De cer visat, de rai și de uimire
Când, în final, te-ndrepți înspre pământ.

Gânduri - 1 martie 2021, Lili Crăciun

miercuri, 1 septembrie 2021

Cu un sarut


Though we've got to say goodbye for the summer
Darling, I promise you this
I'll send you all my love
Every day in a letter
Sealed with a kiss

Yes, it's gonna be a cold, lonely summer
But I'll fill the emptiness
I'll send you all my dreams
Every day in a letter
Sealed with a kiss

I'll see you in the sunlight
I'll hear your voice everywhere
I'll run to tenderly hold you
But darling you won't be there

I don't wanna say goodbye for the summer
Knowing the love we'll miss
Oh, let us make a pledge
To meet in September
And seal it with a kiss

Yes, it's gonna be a cold, lonely summer
But I'll fill the emptiness
I'll send you all my love
Every day in a letter
Sealed with a kiss

Sealed with a kiss
Sealed with a kiss


miercuri, 25 august 2021

Niciodata




Never Enough
I'm trying to hold my breath
Let it stay this way
Can't let this moment end
You set off a dream in me
Getting louder now
Can you hear it echoing?
Take my hand
Will you share this with me?
'Cause darling, without you
All the shine of a thousand spotlights
All the stars we steal from the night sky
Will never be enough
Never be enough
Towers of gold are still too little
These hands could hold the world but it'll
Never be enough
Never be enough
For me
Never, never
Never, never
Never, for me
For me
Never enough
Never enough
Never enough
For me
For me
For me
All the shine of a thousand spotlights
All the stars we steal from the night sky
Will never be enough
Never be enough
Towers of gold are still too little
These hands could hold the world but it'll
Never be enough
Never be enough
For me
Never, never
Never, never
Never, for me
For me
Never enough
Never, never
Never enough
Never, never
Never enough
For me
For me
For me
For me

miercuri, 18 august 2021

Pipăi cerul cu degetele dorului

Uneori, când ziua se îmbracă într-o mantie întunecată și soarele e de mult adormit după linia orizontului, liniștea e întreruptă de lătratul unui câine zelos iar eu pipăi cerul cu degetele dorului. După Vlad s-a dus tata. A mai trăit doi ani dar n-a mai fost bărbatul puternic pe care-l știam. A îmbătrânit deodată, s-a împuținat, s-a închis în casă și în el. Nu a fost niciodată bolnav însă lumea de pe pământ nu-i mai spunea nimic, nu-l mai interesa. Își pregătea plecarea. Când mama ne-a anunțat că nu o mai duce mult, am fugit acasă, la Fălticeni. Două zile și-a revenit, de parcă sosirea noastră îl însuflețise. Sau, poate, nu voia ca ultima amintire despre el să fie a unui bărbat slab, cu sufletul la granița dintre aici și dincolo. La urmă mi-a făcut doar mie semn să mă apropii și mi-a șoptit, cu un glas stins, că se va întâlni cu Vlad și de acolo, de sus, va avea grijă de mine, de Oli, de noi toți. Și de el voi avea, că era doar un copil și poate nu înțelege tot, a adăugat răsuflând anevoie. Pe ascuns, să nu mă vadă rudele, am pus în sicriul lui o carte cu poeziile lui Vlad. Nu știu de ce. A fost un gest irațional, aveam cartea în geantă iar mâna a pornit singură, cu o putere mai presus de gândul că era o prostie, o copilărie. Nu știu nici ce înseamnă ”de sus”. În nopțile în care pipăi cerul nu dau de el sau de tata, de mama, mă trezesc doar țipetele mele bolnave de neputință. La început aveam noapte de noapte un vis. Un vis tulbure, cețos și înghețat, din care mă trezeam tremurând. Nu vedeam pe nimeni dar îi auzeam vocea. Vocea lui de copil abia ajuns la maturitate. Un pic răgușită, îngroșată cât să se simtă bărbat. Mă striga speriat ”Mama, mama!” Un strigăt disperat, care se înfigea adânc în rănile niciodată cicatrizate pe deplin. Oare m-o fi strigat și atunci? Apoi l-am visat din ce în ce mai rar. Ultima dată a apărut în vis așa cum era la 18 ani. Frumos și orgolios. Încăpățânat, rebel. Mă privea zâmbind și îmi spunea că, odată cu plecarea lui, poate că ar trebui să înțeleg de ce se născuse cu un semn pe frunte. Nu a fost ce-ai crezut tu mereu, mi-a spus înainte de a dispărea. O ancoră de care râdeam: Ai să te faci marinar, băiete, ca taică-tu. De atunci nu l-am mai visat. Acum doar țip prin somn și nu știu de ce.
Pipăi cerul cu degetele dorului și nu dau de el. Nici de tata sau de mama, plecată între timp și ea. Poate că sunt mai multe ceruri iar degetele mele sunt scurte, nu ajung la cerul unde locuiește el. Sau poate că este împreună cu ei, își povestesc aventurile de după plecare și nu mai au timp de dorul celor atât de departe. Iar eu mă simt din nou vinovată, degetele mele ar trebui să-i mângâie doar pe cei rămași și nu să pipăie un cer iluzoriu.
Lili Crăciun - fragment: ”Cartea care nu te învață nimic”

sâmbătă, 7 august 2021

Râu albastru


When I'm feeling down
When in a world of thousand tears I slowly drown
Then I want to go back where the world is mine
And where I have left the best of my time.
River blue -
Take me back to the valley where I belong
Only you know that deep in my heart
I feel lonesome from morn' until the dark.
River blue -
Tell my sweetheart that I miss him more and mor
River blue - tell him my love's still strong.
Roll on
Oh river blue.
I tried to play cool
Tried to be free but all I found was ache in my soul
I am lost in walls I'm sinkin' in the crowd
How I need your love I'm prayin' out loud.
River blue -
. . .
Where's the door from dream to reality?
Where's the way to living free in harmony?

joi, 29 iulie 2021

Doamna



Ce frumoasă sunteți, doamnă,
Chiar și-așa, puțin mai tristă
Când pășiți ușor spre toamnă,
Vara voastră mai există.

Când pășiți pe drum pierdută
Undeva într-o visare,
Soarele parcă sărută
Umbra voastră pe cărare.

Și așa frumos vă șade
Cănd vreți să puneți la loc
O șuviță ce tot cade
Și alunecă din coc.

Chiar dacă vă enervați
Când vă credeți furioasă
Poate nu știți, dar aflați
Doamna mea, sunteți frumoasă!

Știți voi doamnă ce minune,
Ce miracol v-a-ntrupat
Dar pe drum, câte un june
Vă privește încântat.

Fiindcă-n trupul de fecioară
Simt că se adăpostește
Încă multă primăvară
Care vă întinerește.

Iar de cumva se întâmpă
Un fir alb să strălucească
Ici și colo, pe la tâmplă,
Iarna n-o să poposească.

Până fulgii or să cearnă
Fluturi albi într-o ninsoare,
Bucurați-vă azi, doamnă
De căldură și de soare!

E ceva ce mă îndeamnă
Să vă-ntreb ce v-a-ntristat
Iar de nu-mi răspundeți, doamnă,
Răspund eu: n-a meritat!

Doamna mea fără de nume
Știu că nu vă regăsiți
Căci veniți din altă lume,
Dar vă rog eu să zâmbiți .

Doamna, de Florentina Mitrică

marți, 13 iulie 2021

Asteptare



Şi-a pus doi lei în portofel, s-aibă de pâine,
O jumătate azi, cealaltă pentru mâine.
În beci, mai are doi cartofi de astă toamnă
La sărăcie, astăzi, viața o condamnă.

Mai are în grădină un răzor cu ceapă -
Una pe zi i-ajunge şi mai bea şi apă.
Vreo sută şi ceva de nuci, în pod, mai are,
Dar nu se-ndură să le strice. Dacă moare?

Vreo pensie sau alt venit n-are, săraca!
De-atâta sărăcie i-a murit şi vaca.
Tot mai găsea câteva picături de lapte,
Dar bietul animal s-a stins de foame-azi-noapte.

Cui să-i mai spună păsul ei că nu mai are
Decât pe Fira, în vecini, mai săritoare.
Îi mai aduce câte-o strachină de ciorbă
Şi stă cu ea pe-un scaun mititel, de vorbă.

Nu i-a dat Domnul nici copii, nici om de treabă.
A părăsit-o de curând şi-acum se-ntreabă
Cu ce-a greşit, că şi-a văzut mereu de casă
Aşa cum a putut, dar lui acum nu-i pasă

Că e bolnavă rău, nu poate să muncească.
De-atâta chin nici ea nu mai vrea să trăiască.
"Când voi muri, fă-mi tu ce trebuie, vecină!
Am pregătit eu tot. Doar moartea să mai vină...

Doar moartea să mai vină, de Lidia Iustina Terecoasă

luni, 12 iulie 2021

Iertările


Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă,
Că ochii mei sunt când senini când verzi,
Că port noroi sau port ninsori pe tâmple,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.

Văd lumea prin lunete măritoare
Şi văd grădini cu arme mari de foc.
Sub mâna mea deja planeta moare,
Şi în urechi am continentul rock.

Ai să mă ierţi că sunt labilitate,
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi, preablânda mea, de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.

Ai să mă ierţi că nu pot fără tine,
Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toţi.

Şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate, înnobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Şi tot ai să mă ierţi definitiv.

Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi-am să te mint în fiecare zi,
Şi cât putea-va sufletul să rabde,
Cu cât îţi voi greşi te voi iubi.


Iertările, poezie de Adrian Paunescu

Vina mea

O fata...

joi, 8 iulie 2021

Eroul tau


Let me be your hero
Would you dance, if I asked you to dance?
Would you run, and never look back?
Would you cry, if you saw me cryin'?
And would you save my soul tonight?
Would you tremble, if I touched your lips?
Would you laugh?
Oh, please, tell me this
Now, would you die for the one you loved?
Hold me in your arms tonight
I can be your hero, baby
I can kiss away the pain
I will stand by you forever
You can take my very breath away
Would you swear that you'll always be mine?
Or would you lie?
Would you run and hide?
Am I in too deep?
Have I lost my mind?
I don't care, you're here tonight
I can be your hero, baby
I can kiss away the pain
I will stand by you forever
You can take my breath away
Oh, I just wanna hold you
I just want to hold you, oh, yeah
Am I in too deep?
Have I lost my mind?
Well, I don't care, you're here tonight
I can be your hero, baby
I can kiss away the pain, oh, yeah
I will stand by you forever
You can take my breath away
And I can be your hero
I can kiss away the pain
And I will stand by you forever
You can take my breath away
You can take my breath away
I can be your hero

Singurul loc

sâmbătă, 3 iulie 2021

S-a stins un om bun

 


Omul bun care ne-a pupat pe suflet s-a stins fulgerator la 71 de ani.

Drum lin, Florin Condurateanu, drum lin...

marți, 15 iunie 2021

Vremuri si oameni






"Vremurile grele creează oameni puternici, oamenii puternici creează vremuri ușoare. Vremurile ușoare creează oameni slabi, oamenii slabi creează vremurile grele."
 Șeicul Rashid, fondatorul Dubaiului

luni, 14 iunie 2021

DOR ȘI GÂND

Și-ntr-un târziu, târziu de gând,
Mă bucur și mă-ntreb râzând
De ce există florile,
De ce le văd nuanțele,
De ce iubesc parfumul lor
Și iubesc roua zorilor ?
 
Și-n alt târziu, târziu de gând,
Mă vaiet și mă-ntreb plângând
De ce au trandafirii spini,
De ce-mi sunt oamenii străini,
De ce iubirile mai dor,
De ce murim de dorul lor ?
 
Și-n tot acest târziu de gând,
Răspund râzând, răspund plângând,
Că toate sunt cu câte-un rost
Și vor mai fi și au mai fost,
Căci de n-ar fi nici spini, nici flori,
Nu mi-aș mai pune întrebări.
 
Iar unde întrebări nu sunt,
E-un vid total, un vid de gând.
Un vid de tot și-un vid de toate,
De-nțelepciune și păcate,
De muzică, simțiri și sunet,
De amintire și de suflet.
Dor și gând, de Maria Munteanu

marți, 1 iunie 2021

Fir-ar...

Nostalgie


M-au viscolit şi ierni şi timp şi viaţă
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheaţă,
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaş stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecaţi, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Si am visat, pân-au rămas doar vise
Nici nu mai ştiu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Iar azi, când tu îmi baţi in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aş aduna, de-aş şti pe unde sunt.

Poezie de Sanda Nicucie
Foto: danielbota.ro

Sunt vagabondul vietii mele

Sunt doar un om

Prea mult copil...



Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.

Şi azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum creşte firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?

De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?

De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-şi iau parfum atâtea flori?

Cum cânt'-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roşu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.

Poezie de Bunget Marin