miercuri, 26 mai 2021

Întoarcerea oșteanului

Acasă am ajuns târziu.
Să mă iertați, cinstite fețe,
Dar lung e drumul prin pustiu
Și nu e nimeni să te-nvețe...

Mânat de gând, bătut de dor,
Călcat-am zarea-ntinsă
Prin lung pustiu, rătăcitor
Oștean din țara-nvinsă.

Singurătăți de om tăcut
M-au însoțit pe cale,
M-a-nconjurat pustiul mut
Și-a neamului meu jale.

În fața Sfinxului am fost
Și-am pus o întrebare:
Au are ori nu are rost
Să ne cătăm scăpare?

El mi-a răspuns, cu ochii goi
Privind în zări celeste:
Sămânța de scăpare-n voi
A încolțit și crește.

La tine-acasă vei găsi
Răspunsuri încă multe
Pe care lumea s-o-ndesi
Grăbită să le-asculte.

Mai fost-am la un Munte-Ascuns,
Unde strămoși de sânge
Păstrau al semnelor răspuns,
Să aflu de-om învinge.

Am pipăit cu ochi de dor
Al peșterilor pântec
Pe care semnele de zbor,
Ca-ntr-un străvechi descântec,

Grăiesc prin glasuri de eroi
Plecați din astă lume
De cine-am fost odată noi
Și ce purtăm în nume...

Astfel aflat-am, om sărac
Născut din vechiul sânge,
Că semnul sfânt de geto-dac
E semnul care-nvinge.

Acasă am ajuns târziu...
Iertare vouă, oameni buni,
Dar greu e drumul prin pustiu
Și lungă-i calea la străbuni...


Întoarcerea oșteanului, de Pavel Corut

vineri, 21 mai 2021

Ion Dichiseanu

"În clipa în care am dat mâna cu ea, am simţit ceva foarte greu de descris în cuvinte. Am simţit un fel de curent electric, ceva ce nu mai trăisem până atunci. Şi am cunoscut femei frumoase… Parcă îmi dăduse o licoare care m-a vrăjit. Era cu 4-5 ani mai mare, dar eu nu mă uit în buletinul doamnelor."

Ion Dichiseanu