marți, 15 iunie 2021

Vremuri si oameni






"Vremurile grele creează oameni puternici, oamenii puternici creează vremuri ușoare. Vremurile ușoare creează oameni slabi, oamenii slabi creează vremurile grele."
 Șeicul Rashid, fondatorul Dubaiului

luni, 14 iunie 2021

DOR ȘI GÂND

Și-ntr-un târziu, târziu de gând,
Mă bucur și mă-ntreb râzând
De ce există florile,
De ce le văd nuanțele,
De ce iubesc parfumul lor
Și iubesc roua zorilor ?
 
Și-n alt târziu, târziu de gând,
Mă vaiet și mă-ntreb plângând
De ce au trandafirii spini,
De ce-mi sunt oamenii străini,
De ce iubirile mai dor,
De ce murim de dorul lor ?
 
Și-n tot acest târziu de gând,
Răspund râzând, răspund plângând,
Că toate sunt cu câte-un rost
Și vor mai fi și au mai fost,
Căci de n-ar fi nici spini, nici flori,
Nu mi-aș mai pune întrebări.
 
Iar unde întrebări nu sunt,
E-un vid total, un vid de gând.
Un vid de tot și-un vid de toate,
De-nțelepciune și păcate,
De muzică, simțiri și sunet,
De amintire și de suflet.
Dor și gând, de Maria Munteanu

marți, 1 iunie 2021

Fir-ar...

Nostalgie


M-au viscolit şi ierni şi timp şi viaţă
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheaţă,
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaş stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecaţi, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Si am visat, pân-au rămas doar vise
Nici nu mai ştiu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Iar azi, când tu îmi baţi in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aş aduna, de-aş şti pe unde sunt.

Poezie de Sanda Nicucie
Foto: danielbota.ro

Sunt vagabondul vietii mele

Sunt doar un om

Prea mult copil...



Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.

Şi azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum creşte firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?

De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?

De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-şi iau parfum atâtea flori?

Cum cânt'-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roşu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.

Poezie de Bunget Marin

O noua dimineata...