Am învățat târziu că viața nu este o competiție în care trebuie să câștigăm aprecierea tuturor. Că nu suntem obligați să fim pe placul fiecăruia, să răspundem tuturor așteptărilor și să ne justificăm fiecare alegere. Am înțeles că nu trebuie să mă simt vinovat atunci când cineva nu mă place, nu mă înțelege sau nu este de acord cu felul meu de a fi. Nu m-am născut pentru a întruni toate așteptările lumii, ci pentru a-mi trăi propria viață.
Multă vreme am crezut că bunătatea înseamnă să fii mereu disponibil, să nu refuzi, să nu superi, să nu dezamăgești. Am încercat să împac oameni, să evit conflicte, să ofer explicații chiar și atunci când tăcerea ar fi fost suficientă. Am pus uneori liniștea altora înaintea liniștii mele și am confundat generozitatea cu obligația de a fi mereu pe placul celor din jur.
Dar timpul are felul lui de a ne așeza lucrurile în ordine.
