Să-mbâtrânim în doi, iubito,
Ca două calde șoapte
Ce trec prin mii de ierni zâmbind
Și se ating în noapte.
Vor trece ani prin părul meu,
Cărunți vor fi pe tâmple,
Vom fi doar noi și Dumnezeu
Ce poate să se-ntample?
Poate va fi să mor în prag
Sau să trăiesc o vreme,
Să îți sărut mâna cu drag
Să nu am a mă teme.
Ți-am spus mereu că te iubesc,
Îți spun că-mi ești frumoasă,
Eu am simțit tot ce ți-am spus,
Și-aș vrea să-mi fii acasă.
Tu doar mă lasă să-ți sărut
Și degete și coapsă,
Să-mi fii în dragoste-nceput
Și-n inimă mireasă.
Să-mbâtrânim ca doi maturi,
Copii mereu în suflet
Și-mbrățișați, în seri târzii,
Să ne stropim cu zâmbet.
Și peste vreme, sub castani,
Să ne plimbăm de mână,
Să numărăm iubirea-n ani,
În serile cu lună.
Și-ncărunțiți de-atâtea veri,
Atinși de ploi și vise,
Să ne fim calde mângâieri
Pe trupurile ninse.
Să-mbătrânim în doi (din volumul "Tu ești Iubire"), de Daniel Leonard Moraru
