Mi-au spus ai mei, când m-au lăsat din mâini
Că viața… nu-i ca spotul din reclame!…
Pe unde calc, să mă feresc de câini
Și-n tot ce fac, să mă păzesc de oameni.
Mi-au spus ai mei că pe pământ de mult
Nu mai e loc de cei cu suflet mare,
Că glasul meu adesea va fi mut
Și-atunci… să-mi bată inima, mai tare!
Mi-au spus ai mei, că-n viață nimenea
Nu va scăpa nevătămat de soartă
C-o mână-ți dă, cu ambele îți ia
Doar nu la fel, și nu la toți odată!
Mi-au spus ai mei să fiu la locul meu!…
Dar locul meu stă multora în cale
Că multe oi, îmbracă piei de leu
Iar oamenii, sunt tot un fel de fiare.
Mi-au spus ai mei, că-n timp mă vor trăda
Și cei cu care-am plâns la o icoană
“Prietene”, când nu mai ai ce da!…
Alături îți rămâne, numai mama.
Fii printre ciori, hulub împăcător
Ai platină la tâmple, de bogată!…
Mi-au spus ai mei, că apa de izvor
Își face drum, și-n muntele de piatră.
Poezie de Cătălina Lungu
