Fiti fericiti!

Dorinta

Să nu te sperii, Moşule, prea tare

Când vei veni la uşa mea, tiptil!

Chiar dacă ghetele au număr mare,

Să ştii că eu, în suflet, sunt copil.

 În mine, încă, se mai bucură copilul

 De orice dar, oricât ar fi de mic.

 De multe ori eu ți-am furat profilul

 Şi-am dăruit, dar ştii ce vreau să zic...

În gheata dreaptă pune-mi sănătate

Şi, de-o să vezi că mai rămâne loc,

Pune-mi puterea de-a trece prin toate

Zâmbind, şi-n plus, pune-mi puțin noroc!

  În gheata stângă, nu mai ai ce-mi pune

  Fiindcă acolo e inima mea,

  Te rog să pleci şi nimănui nu spune

  Că sufletul meu doar atâta vrea!

   Dorința într-o gheată, poezie de Lidia Iustina Terecoasă 

Magie

Alegerea

"Fericirea este o alegere. Fiecare dintre noi suntem responsabili de fiecare secunda a vietii noastre."

Oana Pellea

Dă-mi inima ta diseară

Oh, în seara asta, merg din nou pe străzi.
Fug de toate lacrimile și prietenii mei.
Oh, în seara asta, stelele sunt pe cerul întunecat.
Nu țin toată dragostea pe care o văd în ochii tăi singuri.
Pentru că nu aștept un secret,

nu vreau să aud o minciună,
nu vreau promisiunea de mâine,
dă-mi inima ta în seara asta
Prea tânăr, prea tânăr pentru a începe să mă stabilesc.
Devin prea bătrân

Prea bătrân pentru a continua să alerg în jur.
Oh, dragostea ta este ceva ce nu vreau să ratez. 

Sfârșesc singur și trăiesc într-un sărut de o noapte
Pentru că nu plâng fără motiv,
nu întreb ce este corect,
la fel ca schimbarea sezonului.
Dă-mi inima ta în seara asta
Pentru că nu aștept un secret,
nu vreau să aud o minciună,
nu vreau promisiunea de mâine,
dă-mi inima ta în seara asta
Nu plâng fără motiv,
nu întreb ce este corect
La fel ca schimbarea sezonului
Dă-mi inima ta în seara asta
Nu plâng fără motiv,
nu întreb ce este corect
La fel ca schimbarea sezonului
Dă-mi inima ta în seara asta
Oh-oh-oh-oh-oh
Oh-oh-oh
Oh-oh-oh-oh-oh, dă-mi inima ta în seara asta
Oh-oh-oh-oh-oh

Dă-mi inima ta diseară, Shakin' Stevens

Mai stii

Mai ştii (Cântec de inimă albastră) - versuri de Mircea Dinescu

Dragostea de care se si moare...

Nimic nu ma mai poate vindeca,

Oricate clinici o sa mai cutreier,

Eu sunt bolnav de amintirea ta

Si voi muri cu chipul tau in creier.

Nici nu ma scuz si nici nu ma explic,

Dar fac proces-verbal,ca sa se stie,

Ca n-am tradat si n-am mintit nimic,

Dovada este aceasta maladie.

Traim in vremuri fara de eroi,

Ridicola e orice fel de jale,

Dar vreau sa vin,sa mor,pentru un front in doi,

Sub salcia copilariei tale.

Nu pot nici sa-ti impun,nici sa te rog,

Luciditatea de la sine vine

Si-ai sa-ntelegi ca parc-ai fost sub drog,

În toata razbunarea ta pe mine.

Din cate ai patimit in timpul tot,

Pe mine m-ai gasit sa-mi darui ura,

Eu salvatorul tau cel idiot,

Prin foc,de dragul tau,m-am dat de-a dura.

Si sunt bolnav de gandul obsesiv

Ca zilele de viata ni se curma,

Si sunt pierdut acum,fara motiv,

Un timp,zadarnic regretat la urma.

Atunci cand din cosmar ai sa te scoli,

Iti va fi foarte greu a intelege

De ce dai tu un nume-acestei boli

De ce chiar tu te simti fara de lege.

Dar stiu si altceva,ingrozitor,

Probabil cea mai tragica isprava,

Ca,daca eu de drag de tine mor,

Nu-nseamna ca nu esti si tu bolnava.

Cei care altora le fac un rau

Li-l fac ca sa se simta ei mai bine,

Dar eu observ,ucis de raul tau,

Ca ma zdrobesti,zdrobindu-te pe tine.

Nimic nu ne mai poate vindeca,

De maladia fara de scapare,

Cadem,si eu,si tu,de boala ta,

În dragostea de care se si moare.

Dragostea de care se si moare... , poezie de Adrian Păunescu