M-am agățat de iluzii

O zi bună

Mai singură, mai cu mine

Printre confuzii și visele în doi

Taina

   Pe vremuri, sexul era o taină. Nu o performanță, nu avea rubrici, nu avea note și nu se cronometra. Nu era despre cât, cum, unde, în câte poziții și dacă „ai fost bun”. Era o respirație comună. O împletire de frici și dorințe. Era felul în care doi oameni, deși goi, se simțeau în siguranță. Astăzi, din păcate, s-a transformat în CV. Te angajezi temporar în trupul cuiva, sperând în secret la un contract pe perioadă nedeterminată. La final, primești feedback. Note, rating-uri și, de multe ori, rămâne o amintire cu gust amar. Bărbatul iese de la o astfel de întâlnire cu inima grea și stima sub nivelul mării: „prea rapid”, „prea stângaci”, „prea soft”. Și nimeni nu se întreabă când a fost ultima dată când acel om a fost atins pur și simplu, fără să i se ceară să demonstreze ceva. Pe de altă parte, femeia rămâne adesea cu etichete grele: „rece”, „pasivă”, „frigidă”, sau, mai rău, „bună de pat, dar nu de suflet.”, „bună de vorbit, dar nu de iubit” sau, dimpotrivă, „prea sensibilă, prea intensă, prea greu de dus.”

Magia și știința unei îmbrățișări

„Când cineva te îmbrățișează, o face din mai multe motive. Să te încălzească, să te consoleze, să te mângâie, sau pur și simplu pentru că ai nevoie de îmbrățișare.

Dar există o îmbrățișare diferită: cea a cuiva care te ține strâns la inimă. O îmbrățișare care nu consta întotdeauna în a avea brațele altcuiva în jur, ci în a fi centrul inimii sale.”

Paulo Coelho

   Trăim într-o lume care se mișcă mult prea repede. Alergăm între task-uri, ecrane și planuri de viitor, uitând uneori că cel mai sigur adăpost nu este un loc geografic, ci o persoană. Căldura pe care o căutăm în zilele obositoare se află, de fapt, la o singură atingere distanță.

   Astăzi vreau să vorbim despre cel mai simplu, dar și cel mai profund gest de conexiune, îmbrățișarea. Dincolo de fluturii în stomac și de cuvintele șoptite la ureche, îmbrățișarea este un limbaj universal al sufletelor noastre. Iar partea cea mai frumoasă este că știința confirmă exact ceea ce inimile noastre au simțit dintotdeauna.

Te iubesc copilărie

Versuri:

Clipa

Dar divin

 

Femeie cu tine

Câte amintiri din urmă

le voi nota în jurnalul vieții

Și voi păstra acele vechi bătăi de inimă în prezentul meu

Mă voi îmbrăca în alb și roșu

Voi fi un înger pentru tine,

femeia aceea pe care o poți ține aproape de inimă,

dar dacă e nevoie, precum soarele, îți voi lumina simțurile

și apoi, încet, le voi stinge.

Femeie cu tine, cine știe ce știi tu despre mine,

femeie cu tine dacă vrei (aaah)

Mâinile tale pe mine
Îmi forțează deja încuietoarea,
dar ușa inimii mele se va deschide brusc
și o altă femeie va ieși.

Voi fi o femeie care își redescoperă feminitatea

și ți-o voi dărui,

o femeie care știe să te uimească doar cu simplitatea ei

și care te va iubi.

Cât cer deasupra noastră.

Colorează-o această vârstă a mea dacă poți.

Și nopțile în alb și negru, le voi anula.

Căci, femeie, voi fi cu tine.

Voi fi o femeie care își redescoperă feminitatea

și ți-o voi dărui,

o femeie care știe să te uimească doar cu simplitatea ei

și care te va iubi.

Femeie

Femeie

Pentru că voi fi femeie cu tine

Pentru că voi fi femeie cu tine Pentru că voi fi femeie cu tine

Pentru că voi fi femeie cu tine

Pentru că voi fi femeie cu tine

Femeie cu tine, cine știe ce știi tu despre mine

Femeie cu tine dacă tu vrei

Femeie cu tine, cine știe ce știi tu despre mine

Femeie cu tine dacă tu vrei

Femeie

Impodobeste-mi Inima

Adevar si pedeapsa

„Nu cădea în capcana idealismului și nu te amăgi că adevărul te va apropia de oameni. Oamenii îi iubesc și îi prețuiesc pe cei care le oferă iluzii reconfortante. De-a lungul istoriei, cei care au spus adevărul au fost, de cele mai multe ori, pedepsiți.” 

 Friedrich Nietzsche

Să dăm ora înapoi

Iubita mea, se schimbă iarăși ora,

voi sta cu tine-n noaptea asta mult

să facem nebunii precum Pandora

că arde-n noi iubirea cu tumult

și ora-n plus sunt sigur că m-ajută

din trupul tău angelic și fierbinte

să-ți savurez mișcările de ciută

chiar dacă îți promit că sunt cuminte.

Ar fi păcat s-o pierdem fără rost,

minute-n plus se dau o dată-n an

și-apoi iubirea o să intre-n post

și vom visa cu ochii în tavan.

Aș vrea în fiecare săptămână

să dăm, trei ore, ceasul înapoi,

să gust din sânul dulce, din fântână,

clipele-n plus, de vineri până joi

și de putem, să facem și-o rezervă

că vine primăvara și ne minte,

atunci când dragostea este în vervă,

umblă la ceas și dă ora-nainte,

iar nopțile fierbinți vor curge iute,

nu ne vor satisface pe-amândoi

și vreau, acum, când noaptea-i pe trecute

să dăm, de mână, ora înapoi.

Versuri de Ioan Grigoraș

Alinare

Supradoza

Lacrimi plânse

La mulți ani, femeie!

Un singur raspuns...

Oportunități

Inima