Se afișează postările cu eticheta copil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copil. Afișați toate postările
luni, 1 iunie 2026
joi, 6 noiembrie 2025
duminică, 2 iunie 2024
sâmbătă, 1 iunie 2024
joi, 15 februarie 2024
duminică, 10 aprilie 2022
vineri, 24 decembrie 2021
miercuri, 18 august 2021
Pipăi cerul cu degetele dorului
Uneori, când ziua se îmbracă într-o mantie întunecată și soarele e de mult adormit după linia orizontului, liniștea e întreruptă de lătratul unui câine zelos iar eu pipăi cerul cu degetele dorului. După Vlad s-a dus tata. A mai trăit doi ani dar n-a mai fost bărbatul puternic pe care-l știam. A îmbătrânit deodată, s-a împuținat, s-a închis în casă și în el. Nu a fost niciodată bolnav însă lumea de pe pământ nu-i mai spunea nimic, nu-l mai interesa. Își pregătea plecarea. Când mama ne-a anunțat că nu o mai duce mult, am fugit acasă, la Fălticeni. Două zile și-a revenit, de parcă sosirea noastră îl însuflețise. Sau, poate, nu voia ca ultima amintire despre el să fie a unui bărbat slab, cu sufletul la granița dintre aici și dincolo. La urmă mi-a făcut doar mie semn să mă apropii și mi-a șoptit, cu un glas stins, că se va întâlni cu Vlad și de acolo, de sus, va avea grijă de mine, de Oli, de noi toți. Și de el voi avea, că era doar un copil și poate nu înțelege tot, a adăugat răsuflând anevoie. Pe ascuns, să nu mă vadă rudele, am pus în sicriul lui o carte cu poeziile lui Vlad. Nu știu de ce. A fost un gest irațional, aveam cartea în geantă iar mâna a pornit singură, cu o putere mai presus de gândul că era o prostie, o copilărie. Nu știu nici ce înseamnă ”de sus”. În nopțile în care pipăi cerul nu dau de el sau de tata, de mama, mă trezesc doar țipetele mele bolnave de neputință. La început aveam noapte de noapte un vis. Un vis tulbure, cețos și înghețat, din care mă trezeam tremurând. Nu vedeam pe nimeni dar îi auzeam vocea. Vocea lui de copil abia ajuns la maturitate. Un pic răgușită, îngroșată cât să se simtă bărbat. Mă striga speriat ”Mama, mama!” Un strigăt disperat, care se înfigea adânc în rănile niciodată cicatrizate pe deplin. Oare m-o fi strigat și atunci? Apoi l-am visat din ce în ce mai rar. Ultima dată a apărut în vis așa cum era la 18 ani. Frumos și orgolios. Încăpățânat, rebel. Mă privea zâmbind și îmi spunea că, odată cu plecarea lui, poate că ar trebui să înțeleg de ce se născuse cu un semn pe frunte. Nu a fost ce-ai crezut tu mereu, mi-a spus înainte de a dispărea. O ancoră de care râdeam: Ai să te faci marinar, băiete, ca taică-tu. De atunci nu l-am mai visat. Acum doar țip prin somn și nu știu de ce.
Pipăi cerul cu degetele dorului și nu dau de el. Nici de tata sau de mama, plecată între timp și ea. Poate că sunt mai multe ceruri iar degetele mele sunt scurte, nu ajung la cerul unde locuiește el. Sau poate că este împreună cu ei, își povestesc aventurile de după plecare și nu mai au timp de dorul celor atât de departe. Iar eu mă simt din nou vinovată, degetele mele ar trebui să-i mângâie doar pe cei rămași și nu să pipăie un cer iluzoriu.
Lili Crăciun - fragment: ”Cartea care nu te învață nimic”
marți, 1 iunie 2021
Prea mult copil...
Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.
Şi azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum creşte firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?
De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?
De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-şi iau parfum atâtea flori?
Cum cânt'-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roşu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.
Poezie de Bunget Marin
luni, 1 iunie 2020
joi, 26 martie 2020
Striga
Şi strigă, strigă când ţi-e dor...
Încet mă laşi şi mor...
Ca un copil s-o iau de la capăt să sper...
Şi strigă, strigă doar la cer
Să mă ridic să sper.
Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...
Sfârşitul lunii pare un coşmar când apar facturi
Alor tăi le dispar banii din buzunar.
Aceeasi placă stricată se aude în casa iar;
Păi de unde bani, de unde bani, de unde bani?
Îi spui: "Mamă, nu sta supărată aşa,
Tată haide te rog să fim iar familia"
Care duminica se strângea la masă
Şi din mai nimic bunica ne făcea mâncarea cea mai gustoasă.
Hai mamă lasă, nu plânge, o să ne iasă,
Tată te rog să nu bei tot ce-avem prin casă.
Chiar dacă n-avem banii de întreţinere
Cu bonurile de masă nu-ti cumperi altă familie!...
Şi strigă, strigă când ţi-e dor...
Încet mă laşi şi mor...
Ca un copil s-o iau de la capăt să sper...
Şi strigă, strigă doar la cer
Să mă ridic să sper.
Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...
Taicătu' ţipă întruna ştii bine, nu îi tace gura,
Cică la el nu e hotel şi poate că îţi trage una
Îi trânteşti uşa-n nas, îi zâmbeşti fals,
Se pare că vă cam duceţi unu' pe altu' de nas
Îi spui: _Hai gata mă tată că m-ai terorizat
Nu tre' să-mi spui de zece ori, am înţeles, câcat.
Maicăta se uită ciudat, eşti prea distrat...
Te întreabă mereu dacă eşti beat, dacă ai fumat...
Da' tu n-ai mai băut de mult, de unde bani de club?
Ce droguri mă nene că până şi tutunu-i scump...
Ochii roşii sunt de la oboseală,
Cum să faci şi tu un ban, te chinuie seară de seară!...
Şi strigă, strigă când ţi-e dor...
Încet mă laşi şi mor...
Ca un copil s-o iau de la capăt să sper...
Şi strigă, strigă doar la cer
Să mă ridic să sper.
Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...
luni, 23 martie 2020
Cu drag...
Timp adunat, scurs intr-un ceas
Azi doar intentia a mai ramas
Un pas in fata, doi inapoi
Ce lucruri simple ca la refren
Nuante de rosu puse in desen
Cate-ti lipsesc, nu le mai am
Mai spune-mi o data
N-ai vrea
Doar masina timpului
Ne-ar salva
Sub cheie-ti pune inima
Cand un barbat iti spune cu drag
Frumoasa mea
Blocheaza lacatul doar ea
Femeia care te lasa sa fii
Copil langa ea
M-am ratacit si te-as ruga
Sa m-aduci inapoi la cum era
S-a risipit increderea
Striga mai tare frica noastra, de fapt
Sa mai fim singuri sigur am uitat
Ce ne-a legat iti amintesti
Mai spune-mi o data
N-ai vrea
Doar masina timpului
Ne-ar salva
Sub cheie-ti pune inima
Cand un barbat iti spune cu drag
Frumoasa mea
Blocheaza lacatul doar ea
Femeia care te lasa sa fii
Copil langa ea
Sub cheie-ti pune inima
Cand un barbat iti spune cu drag
Frumoasa mea
Blocheaza lacatul doar ea
Femeia care te lasa sa fii
Copil langa ea
miercuri, 5 februarie 2020
miercuri, 25 decembrie 2019
miercuri, 27 noiembrie 2019
joi, 7 aprilie 2016
duminică, 2 februarie 2014
vineri, 20 septembrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






