Duminica 10 aprilie este ultima zi cand l-am vazut in viata. Nu mai putea sa-si deschida ochii. La capataiul sau am povestit ore in sir cu mama si Zoita. Seara tarziu, la plecare, in timpul vorbelor de bun ramas, ochii i-au lacrimat, semn ca intelegea ce se petrece dar nu putea sa reactioneze. Stiam ca este un drum fara intoarcere, dar speram... Credeam ca mie nu mi se poate intampla. Marti, pe seara, tata plecat intr-o lume mai buna "unde nu-i durere sau intristare". De atunci a plouat fara incetare. Miercuri, joi, vineri. Vineri, in jurul orei 14, il conduceam pe ultimul drum. Vant rece si ploaie ca de toamna. Stropi reci si lacrimi siroiau pe obraji. L-am condus catre locul de veci printr-o mare de noroi. Cand am iesit din biserica ploaia si vantul s-au oprit. Mi-l amintesc pe tata dormind in groapa. Linistit, ca dupa o zi lunga de lucru. Ultima amintire cu tata! Am plans cu totii, a plans si cerul si pamantul. La intoarcere, in drum spre casa, a iesit soarele. Ti-a parut rau ca ai murit tata! Sa-ti fie tarana usoara si sa-ti gasesti linistea, acolo, intre ingeri. Iti sarut dreapta si inima!
Dumnezeu sa te ierte !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu