Ce vă pasă

Dragostea mea...

[Strofa 1]Ascultă vântul cântând un cântec trist și vechiȘtie că te părăsesc astăziTe rog nu plânge sau inima mea se va frângeCând voi pleca de drumul meu
[Refren]La revedere, dragostea mea, la revedereLa revedere și au revoirAtâta timp cât îți amintești de mineNu voi fi niciodată prea departeLa revedere, dragostea mea, la revedereVoi fi mereu sincerAșa că ține-mă în visele talePână mă voi întoarce la tine
[Strofa 2]Vezi stelele pe cerul de susVor străluci oriunde aș rătăciMă voi ruga în fiecare noapte singuraticăCa în curând să mă călăuzească acasă
[Refren]La revedere, dragostea mea, la revedereLa revedere și au revoirAtâta timp cât îți amintești de mineNu voi fi niciodată prea departeLa revedere, dragostea mea, la revedereVoi fi mereu sincerAșa că ține-mă în visele talePână mă voi întoarce la tine
[Final]La revedere, iubirea mea, la revedere.La revedere și au revoir.Atâta timp cât mă ții minte,nu voi fi niciodată prea departe.La revedere, iubirea mea, la revedere .Mereu voi fi sincer.Așa că ține-mă în visele talepână mă voi întoarce la tine.

De ziua ta, Fericire

E ziua ta, azi, Fericire, 
Dar din pacate-n astă zi,
Mulți au tristețe în privire 
Și nu te pot sărbători! 

În inimi poartă răni ce dor 
Și-n suflet cerul înnorat,
Însă, să știi, nu-i vina lor 
Că azi de tine au uitat! 

Noi, care încă te purtăm 
În inimă, nu vom uita, 
Pe toți cei triști, să-i invităm 
Să vină azi... la ziua ta! 

       ✍️Dorel Margan 

Sursa

Femeie cu tine

Câte amintiri din urmă

le voi nota în jurnalul vieții

Și voi păstra acele vechi bătăi de inimă în prezentul meu

Mă voi îmbrăca în alb și roșu

Voi fi un înger pentru tine,

femeia aceea pe care o poți ține aproape de inimă,

dar dacă e nevoie, precum soarele, îți voi lumina simțurile

și apoi, încet, le voi stinge.

Femeie cu tine, cine știe ce știi tu despre mine,

femeie cu tine dacă vrei (aaah)

Mâinile tale pe mine
Îmi forțează deja încuietoarea,
dar ușa inimii mele se va deschide brusc
și o altă femeie va ieși.

Voi fi o femeie care își redescoperă feminitatea

și ți-o voi dărui,

o femeie care știe să te uimească doar cu simplitatea ei

și care te va iubi.

Cât cer deasupra noastră.

Colorează-o această vârstă a mea dacă poți.

Și nopțile în alb și negru, le voi anula.

Căci, femeie, voi fi cu tine.

Voi fi o femeie care își redescoperă feminitatea

și ți-o voi dărui,

o femeie care știe să te uimească doar cu simplitatea ei

și care te va iubi.

Femeie

Femeie

Pentru că voi fi femeie cu tine

Pentru că voi fi femeie cu tine Pentru că voi fi femeie cu tine

Pentru că voi fi femeie cu tine

Pentru că voi fi femeie cu tine

Femeie cu tine, cine știe ce știi tu despre mine

Femeie cu tine dacă tu vrei

Femeie cu tine, cine știe ce știi tu despre mine

Femeie cu tine dacă tu vrei

Femeie

Colind

Soarele si luna

Un singur raspuns...

Sa simti

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene, port privirea ta.

Absenţa ta, ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum, când eşti departe,
Şi nu mai ştiu: e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd, că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

 Adânca privire - Adrian Păunescu

Cineva

Sa fii drumul meu...

Cântecul Pământului

What about sunrise?
What about rain?
What about all the things
That you said we were to gain?

What about killing fields?
Is there a time?
What about all the things
That you said was yours and mine?

Did you ever stop to notice
All the blood we've shed before?
Did you ever stop to notice
This crying Earth, these weeping shores?

Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh

What have we done to the world?
Look what we've done
What about all the peace
That you pledge your only son?

What about flowering fields?
Is there a time?
What about all the dreams
That you said was yours and mine?

Did you ever stop to notice
All the children dead from war?
Did you ever stop to notice
This crying Earth, these weeping shores?

Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh

I used to dream
I used to glance beyond the stars
Now I don't know where we are
Although I know we've drifted far

Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah

Hey, what about yesterday?
(What about us?)
What about the seas?
(What about us?)
The heavens are falling down
(What about us?)
I can't even breathe
(What about us?)

What about apathy?
(What about us?)
I need you
(What about us?)
What about nature's worth?
(Ooh)
It's our planet's womb
(What about us?)

What about animals?
(What about it?)
We've turned kingdoms to dust
(What about us?)
What about elephants?
(What about us?)
Have we lost their trust
(What about us?)

What about crying whales?
(What about us?)
We're ravaging the seas
(What about us?)
What about forest trails?
(Ooh)
Burnt despite our pleas
(What about us?)

What about the holy land?
(What about it?)
Torn apart by creed
(What about us?)
What about the common man?
(What about us?)
Can't we set him free
(What about us?)

What about children dying?
(What about us?)
Can't you hear them cry?
(What about us?)
Where did we go wrong?
(Ooh)
Someone tell me why
(What about us?)

What about baby boy?
(What about it?)
What about the days?
(What about us?)
What about all their joy?
(What about us?)
What about the man?
(What about us?)

What about the crying man?
(What about us?)
What about Abraham?
(What about us?)
What about death again?
(Ooh)
Do we give a damn?

Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh

Jurnal de toamna

"Când viața se înțepenește în noi scriem, scrisul e o ploaie curată ce cade din cer... Ploaia nu are stil, se scrie simplu așa ca o respirație, dar lumea tristeții e mereu dincolo de cuvinte, de aceea e greu să scrii despre tristete, să descoperi neînțelesul când pacea ta plutește deasupra ca un corb flâmând. Cel care scrie ia cu timpul, chipul scrisului său, își crează o lume în care se simte ca peștele în apă, apoi începe să înoate împotriva curentului. Atunci umbra lui se îndepărtează tot mai mult de el, merge singură înainte, pe același drum pe care și-ar fi dorit el să meargă..."

Sursa

O campie, un sat natal, o clopotnita pe deal

Colindul colindelor

În colindă, cel puternic

Şi cel sfânt este Cuvântul,

Cum uneşte într-o noapte

Omul, cerul şi pământul.

Mai e vreme de colinde,

Se mai poate, se mai poate,

Dacă sufletul rămâne

Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde,

N-are roluri, n-are mască,

Şi pe ea tot omul lumii

E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra,

Pluguşorul şi Ajunul,

Le vor învăţa copiii,

Nu le va uita niciunul.

În colindă, cel puternic

Şi cel sfânt este Cuvântul,

Cum uneşte într-o noapte

Omul, cerul şi pământul.

Noi, prea multe ale noastre

Le-am pierdut la cotitură,

Prin colindele acestea

Revenim la starea pură.

Ca-ntr-o stampă din răstimpuri

Pe la geamuri sunt copiii,

Şi ies oamenii la ceruri,

Cu toţi morţii şi toţi viii.

N-am murit ca neam al lumii

În vreo clipă viforoasă,

Cât colindele colindă

Şi copiii sunt acasă.

Cum şi astăzi ne întoarcem

Şi pe prunci îi vom deprinde

Să nu uite niciodată

Oameni, ţară şi colinde.

Vin copiii să dezlege

Din obraji fantasme roşii,

Hei, primiţi-i cu colindul,

Că tresar în ei strămoşii.

Şi-i colindul semn heraldic,

Şi-i cultură în mişcare,

Că prin el deschidem firea,

Şi că spiritul nu moare.

Şi în sufletul prielnic

Pentru fapte osebite

Clopoţeii pun ninsoare,

Cerul, florile-şi trimite.

N-a murit colindul nostru,

Se mai poate, se mai poate,

Leru-i ler, florile dalbe,

La mulţi ani cu sănătate.

Colindul colindelor, de Adrian Păunescu

Vant si lacrimi

Niciodata

Rebecca Ferguson, actrita, LOREN ALLRED, vocea reala din film

Never Enough

I'm trying to hold my breath
Let it stay this way
Can't let this moment end
You set off a dream in me
Getting louder now
Can you hear it echoing?
Take my hand
Will you share this with me?
'Cause darling, without you

All the shine of a thousand spotlights
All the stars we steal from the night sky
Will never be enough
Never be enough
Towers of gold are still too little
These hands could hold the world but it'll
Never be enough
Never be enough

For me
Never, never
Never, never
Never, for me
For me
Never enough
Never enough
Never enough
For me
For me
For me

All the shine of a thousand spotlights
All the stars we steal from the night sky
Will never be enough
Never be enough
Towers of gold are still too little
These hands could hold the world but it'll
Never be enough
Never be enough

For me
Never, never
Never, never
Never, for me
For me
Never enough
Never, never
Never enough
Never, never
Never enough
For me
For me
For me

For me

Pipăi cerul cu degetele dorului

Uneori, când ziua se îmbracă într-o mantie întunecată și soarele e de mult adormit după linia orizontului, liniștea e întreruptă de lătratul unui câine zelos iar eu pipăi cerul cu degetele dorului. După Vlad s-a dus tata. A mai trăit doi ani dar n-a mai fost bărbatul puternic pe care-l știam. A îmbătrânit deodată, s-a împuținat, s-a închis în casă și în el. Nu a fost niciodată bolnav însă lumea de pe pământ nu-i mai spunea nimic, nu-l mai interesa. Își pregătea plecarea. Când mama ne-a anunțat că nu o mai duce mult, am fugit acasă, la Fălticeni. Două zile și-a revenit, de parcă sosirea noastră îl însuflețise. Sau, poate, nu voia ca ultima amintire despre el să fie a unui bărbat slab, cu sufletul la granița dintre aici și dincolo. La urmă mi-a făcut doar mie semn să mă apropii și mi-a șoptit, cu un glas stins, că se va întâlni cu Vlad și de acolo, de sus, va avea grijă de mine, de Oli, de noi toți. Și de el voi avea, că era doar un copil și poate nu înțelege tot, a adăugat răsuflând anevoie. Pe ascuns, să nu mă vadă rudele, am pus în sicriul lui o carte cu poeziile lui Vlad. Nu știu de ce. A fost un gest irațional, aveam cartea în geantă iar mâna a pornit singură, cu o putere mai presus de gândul că era o prostie, o copilărie. Nu știu nici ce înseamnă ”de sus”. În nopțile în care pipăi cerul nu dau de el sau de tata, de mama, mă trezesc doar țipetele mele bolnave de neputință. La început aveam noapte de noapte un vis. Un vis tulbure, cețos și înghețat, din care mă trezeam tremurând. Nu vedeam pe nimeni dar îi auzeam vocea. Vocea lui de copil abia ajuns la maturitate. Un pic răgușită, îngroșată cât să se simtă bărbat. Mă striga speriat ”Mama, mama!” Un strigăt disperat, care se înfigea adânc în rănile niciodată cicatrizate pe deplin. Oare m-o fi strigat și atunci? Apoi l-am visat din ce în ce mai rar. Ultima dată a apărut în vis așa cum era la 18 ani. Frumos și orgolios. Încăpățânat, rebel. Mă privea zâmbind și îmi spunea că, odată cu plecarea lui, poate că ar trebui să înțeleg de ce se născuse cu un semn pe frunte. Nu a fost ce-ai crezut tu mereu, mi-a spus înainte de a dispărea. O ancoră de care râdeam: Ai să te faci marinar, băiete, ca taică-tu. De atunci nu l-am mai visat. Acum doar țip prin somn și nu știu de ce.

Pipăi cerul cu degetele dorului și nu dau de el. Nici de tata sau de mama, plecată între timp și ea. Poate că sunt mai multe ceruri iar degetele mele sunt scurte, nu ajung la cerul unde locuiește el. Sau poate că este împreună cu ei, își povestesc aventurile de după plecare și nu mai au timp de dorul celor atât de departe. Iar eu mă simt din nou vinovată, degetele mele ar trebui să-i mângâie doar pe cei rămași și nu să pipăie un cer iluzoriu.

Lili Crăciun - fragment: ”Cartea care nu te învață nimic”

Si iarasi...

Senzatia de nemurire

“Numai fericirile muzicale îmi dau senzaţia de nemurire. Acele zile senine în care inima ia culoarea cerului şi-n care renasc extaze sonore cu amintiri de dincolo de orizont!”

Emil Cioran

Striga

Şi strigă, strigă când ţi-e dor...
Încet mă laşi şi mor...
Ca un copil s-o iau de la capăt să sper...
Şi strigă, strigă doar la cer
Să mă ridic să sper.
Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...

Sfârşitul lunii pare un coşmar când apar facturi
Alor tăi le dispar banii din buzunar.
Aceeasi placă stricată se aude în casa iar;
Păi de unde bani, de unde bani, de unde bani?
Îi spui: "Mamă, nu sta supărată aşa,
Tată haide te rog să fim iar familia"
Care duminica se strângea la masă
Şi din mai nimic bunica ne făcea mâncarea cea mai gustoasă.
Hai mamă lasă, nu plânge, o să ne iasă,
Tată te rog să nu bei tot ce-avem prin casă.
Chiar dacă n-avem banii de întreţinere
Cu bonurile de masă nu-ti cumperi altă familie!...

Şi strigă, strigă când ţi-e dor...
Încet mă laşi şi mor...
Ca un copil s-o iau de la capăt să sper...
Şi strigă, strigă doar la cer
Să mă ridic să sper.
Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...

Taicătu' ţipă întruna ştii bine, nu îi tace gura,
Cică la el nu e hotel şi poate că îţi trage una
Îi trânteşti uşa-n nas, îi zâmbeşti fals,
Se pare că vă cam duceţi unu' pe altu' de nas
Îi spui: _Hai gata mă tată că m-ai terorizat
Nu tre' să-mi spui de zece ori, am înţeles, câcat.
Maicăta se uită ciudat, eşti prea distrat...
Te întreabă mereu dacă eşti beat, dacă ai fumat...
Da' tu n-ai mai băut de mult, de unde bani de club?
Ce droguri mă nene că până şi tutunu-i scump...
Ochii roşii sunt de la oboseală,
Cum să faci şi tu un ban, te chinuie seară de seară!...

Şi strigă, strigă când ţi-e dor...
Încet mă laşi şi mor...
Ca un copil s-o iau de la capăt să sper...
Şi strigă, strigă doar la cer
Să mă ridic să sper.
Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...