Am adunat iubire

În roşul lor aprins de faclă vie,
Cu trup subţire, îmbrăcat în spini,
S-au aşezat toţi macii pe câmpie
Sfidând ideea ternelor grădini.

Nu vor buchet în glastra ta să fie.
Îşi fac petala lacrimă de dor.
Destinul lor e-acolo pe câmpie.
În glastră plâng, se scutură şi mor.

Acolo unde leagăn le e vântul
Şi apă beau când roua cade-n zori.
De hrana lor se bucură pământul
Şi au prieteni zecile de flori.

Din adieri se leagănă cicoarea
Roşind în faţa firului de mac.
Îi-ntinde fericirea şi candoarea
Ce prea demult în florile ei zac.

În zborul lui un puf de păpădie
Desprins parcă din lumea de poveşti,
Pluteşte peste macii din câmpie
Cu frumuseţi ce-ndeamna să iubeşti.

Culoarea purpurie, ruginită,
Petala lor gingaşă şi subţire.
Iubesc tandreţea lor nemărginită.
Din flori de mac am adunat iubire.

• 
  
• 
  

•