Ce vă pasă

Ce frumos

1 Martie

 

Al cincilea anotimp

"Femeia este al cincilea anotimp, in care natura se odihneste, amintindu-si toate florile primaverii, toate privighetorile verii, toti strugurii toamnei si toate ninsorile iernii."

Grigore Vieru

1 Martie

 

O primăvară frumoasă!

Vindeca sufletul

 

 

 

Din partea omului potrivit, o îmbrățișare valorează cât mii de cuvinte, cât o mie de săruturi, cât mii de flori. 

O îmbrățișare vindecă sufletul.

Frumos și blând

S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.
Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.

Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.
Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,

Nedumerit în sinea sa:
-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:
-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu

Blând, răbdător, dar totuși, viu.
Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.
-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,

Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.
Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Poezie de Silviu Marius Muntean

Urme

Foto: internet

 

Asimetrie

Te-aș întreba și astăzi, cum ești și ce mai faci,

Dar ai sedus tăcerea și te-ai ascuns s-o taci,

În timp ce eu prin beznă mă zbucium fără rost,

Sperând să-nvii un Este, dintr-un răpus A fost.

Te-aș întreba și astăzi de-n tine mai trăiesc,

Dar florile iubirii și iarna înfloresc,

Și-atunci încui cuvinte o vreme într-un gând,

Și-nchiriez speranțe, și-așa trăiesc, sperând.

Te-aș întreba și astăzi nepuse întrebări,

Însă n-aș vrea să tulbur profunde resemnări;

Și-n taină cumpăr lacrimi din inimi ce se frâng,

Apoi când plouă norii, m-așez cu ei...și plâng.

Te-aș întreba și astăzi ceva, dar mă abțin;

De fapt, voiam a-ți spune, că...Tot...și nu puțin...

Privesc într-o oglindă cum se mai naște-un rid,

Sunt doar o altă Ană, captivă într-un zid...

Asimetrie, de Licuța Pântia

Sursa

Ajun de florar

Ce vesel cântă guguştiucii-n seară -

Lipsiţi de griji, căci iarna a apus…

S-a-nstăpânit o nouă primăvară -

Venită în car de ghiocei, de sus.

Şi, parcă, dintr-odată, o livadă,

Din-naltul cerului a prăvălit,

Petale albe, peste pomi să cadă –

Jos – păpădia-a soare a zâmbit.

Atâtea flori şi atâta iarbă crudă

Îmi spun că vine luna lui florar…

De bucurie, sufletu-mi asudă –

Căci iarăşi cade Raiu-n calendar.

Grădinile-s cu totu-n sărbătoare

Şi-n jur miroase-a floare de mălin…

Inima mea, deschisă ca o floare,

De dragoste a înflorit deplin.

S-a dus, în vântul cald al primăverii,

Tot ce-a fost trist şi van în viaţa mea…

Mă tot străbat fiorii reînvierii –

Căci m-a ochit, din cerul vast, o stea.

Hei, primăvară, verde ca smaraldul

Şi parfumată de miresme dulci –

Dă de pe faţa lumii triste fardul

Şi-nveselită las-o – când te duci!

…Ce vesel cântă guguştiucii-n seară –

Ca mâine, iar e luna lui florar…

Mi-e sufletul pătruns de primăvară

Căci iarăşi cade Raiu-n calendar…

Ajun de florar, de Boris Ioachim

Cerul si pamantul

"Cerul saruta pamantul prin ploi, pamantul saruta cerul prin flori." Rabindranath Tagore

Iubirea cea mai mare

Adânca privire

                          de Adrian Păunescu

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.

Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţeaza umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată :
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

Valsul primaverii

N-ar trebui

A venit toamna...

Foto

Sarutul primaverii

Foto: Amberg Anna

Pentru ochi si suflet

Toamna, mai stai!

Ferice...

8 Martie