marți, 8 octombrie 2013

Singura iubire




Singura iubire
de Adrian Paunescu

Va trebui sa recunosc in fine

Cu-n fel de ultima sinceritate ,
Ca te-am iubit iubita mea pe tine ,
Mai mult decat pe celelalte toate.

Ca TU mi-ai fost mereu si rea si buna,
Obsesia in orice insomnie 
Si cat ti-am daruit cu totul tie,
N-avura celelalte impreuna.

De-acum nici inapoi ,nici inainte
Nu mai exista oamenii si timpul
Tu-mi esti acum iubirea pur si simplu,
Si singura ce mi-o aduc aminte.

Ingenunchiat le cer acum iertare
De tot ce afla din aceste randuri,
Si tie-ti cer sa nu te mai inganduri,
Sa poti sa duci povara asta mare.

Nici nu mai ai acum de ce te teme,
Sunt spuse toate cele spuneri,
Si tu acum incepi sa porti pe umeri
Broboada impletita de blesteme.

Si totusi simt ca asta nu ajunge,
Nu satura si nici nu te cultiva,
Iubirile ramase in arhiva,
Tu simti ca existam cand curge sange...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu