Sa ma ierti.
Ar fi trebuit sa-ti scriu aceste randuri pe 1 martie. De fiecare intai martie din ultimii 50 de ani. De Martisor. Nu am putut. Nu am vrut. Nu as fi vrut ca randurile mele sa fie eclipsate de cuvintele frumoase pe care cu siguranta le-ai primit mereu. Ti-as spune ca primavara e frumoasa. Ca vara e si mai frumoasa. Dar nu e asa. Mi-am dat seama ca sunt degeaba frumoase si nici nu se pot compara macar. Cu tine. Cu frumusetea ta. Cu sufletul tau. Mi-as fi dorit sa pot sa-ti oferi un martisor. Un simbol frumos si nobil. Din pacate nu am avut cum sa am aceasta ocazie. Nici anul asta. Nici anul trecut si nici in anii care au trecut de atunci. Acum tot ce pot sa-ti doresc si sa-mi doresc, e sa fie si primavara si vara ca tine si ca sufletul tau frumos. Senine si cu soare. Calde si pline de iubire. Ca tine . Exact ca tine. De o primavara ca tine, dragostea mea, sa ai parte. Si sa te bucuri. Si sa fii vesela si fericita. Si daca esti tu, voi fi si eu. Cumva. Candva. Totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu