Zilieri

 

La răscruce de noi

Mai rămâi, voi pleca, nu e vreme de plâns
Nu e vreme de noi nici măcar pentru azi,
Vom strivi sub priviri încă-un hohot de râs
Doi iubiți rătăciți, noi, doi tragici nomazi...

Deci te du, eu mai stau, doar puțin, doar un pic,
Să-ți privesc părăsirea cu un pas rătăcit,
Dintr-un vis care-a fost azi rămâne nimic,
Am distrus o iubire complotând ilicit...

Ce să-ți spun, ce să-mi spui, nu e rost, nu e haz,
Doi amanți prăpădiți refuzați chiar de ei,
Am ucis prea facil un fantastic extaz,
Și-am ajuns doi păgâni într-o groapă cu lei...

Hai să mergem, îți spun, n-are rost să mai stăm,
Ne vom duce pe-un drum fără noi cei de ieri,
Și așa n-are rost, prea puțin mai luptăm,
Pentru noi ce am fost, doi iubiți zilieri...

Nu mai stai, nu mai stau, nu mai văd niciun rost,
Nu-mi mai spune, te rog, despre fostele ploi,
Noi de mâine vom fi doar acei ce au fost,
Hai să mergem, învinși, la răscruce de noi...

Sursa: internet, autor necunoscut

Grafica