Dragostea mea...

[Strofa 1]Ascultă vântul cântând un cântec trist și vechiȘtie că te părăsesc astăziTe rog nu plânge sau inima mea se va frângeCând voi pleca de drumul meu
[Refren]La revedere, dragostea mea, la revedereLa revedere și au revoirAtâta timp cât îți amintești de mineNu voi fi niciodată prea departeLa revedere, dragostea mea, la revedereVoi fi mereu sincerAșa că ține-mă în visele talePână mă voi întoarce la tine
[Strofa 2]Vezi stelele pe cerul de susVor străluci oriunde aș rătăciMă voi ruga în fiecare noapte singuraticăCa în curând să mă călăuzească acasă
[Refren]La revedere, dragostea mea, la revedereLa revedere și au revoirAtâta timp cât îți amintești de mineNu voi fi niciodată prea departeLa revedere, dragostea mea, la revedereVoi fi mereu sincerAșa că ține-mă în visele talePână mă voi întoarce la tine
[Final]La revedere, iubirea mea, la revedere.La revedere și au revoir.Atâta timp cât mă ții minte,nu voi fi niciodată prea departe.La revedere, iubirea mea, la revedere .Mereu voi fi sincer.Așa că ține-mă în visele talepână mă voi întoarce la tine.

Două tăceri

Drumul meu

Sa simti

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene, port privirea ta.

Absenţa ta, ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum, când eşti departe,
Şi nu mai ştiu: e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd, că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

 Adânca privire - Adrian Păunescu

Fa-ti timp

Dă-mi inima ta diseară

Oh, în seara asta, merg din nou pe străzi.
Fug de toate lacrimile și prietenii mei.
Oh, în seara asta, stelele sunt pe cerul întunecat.
Nu țin toată dragostea pe care o văd în ochii tăi singuri.
Pentru că nu aștept un secret,

nu vreau să aud o minciună,
nu vreau promisiunea de mâine,
dă-mi inima ta în seara asta
Prea tânăr, prea tânăr pentru a începe să mă stabilesc.
Devin prea bătrân

Prea bătrân pentru a continua să alerg în jur.
Oh, dragostea ta este ceva ce nu vreau să ratez. 

Sfârșesc singur și trăiesc într-un sărut de o noapte
Pentru că nu plâng fără motiv,
nu întreb ce este corect,
la fel ca schimbarea sezonului.
Dă-mi inima ta în seara asta
Pentru că nu aștept un secret,
nu vreau să aud o minciună,
nu vreau promisiunea de mâine,
dă-mi inima ta în seara asta
Nu plâng fără motiv,
nu întreb ce este corect
La fel ca schimbarea sezonului
Dă-mi inima ta în seara asta
Nu plâng fără motiv,
nu întreb ce este corect
La fel ca schimbarea sezonului
Dă-mi inima ta în seara asta
Oh-oh-oh-oh-oh
Oh-oh-oh
Oh-oh-oh-oh-oh, dă-mi inima ta în seara asta
Oh-oh-oh-oh-oh

Dă-mi inima ta diseară, Shakin' Stevens

O picatura

Coboară amurgulCu pași de mătaseÎn visele mele.De-argint, luna urcă,Amintirile toateCad triste și grele. Iubire, iubire...Ce vechi este joculÎn care mă prinzi!Mă minți înc-o dată,Și-o nouă ispităSpre mine întinzi. Să plâng mi-este teamă,Să râd n-am putere,De-atâta iubire.Ești ca ploaia de mai.Cu mine să stai,Dulce fericire! Refren (x2):Te văd și nu credCă tu ești o minuneCum n-a mai fost vreodată.Frumoasă ca viața,Tu îmi ești dorințaȘi credința toată. Mereu alintată,Mereu adorată,Așa cum e marea,Întorci către minePriviri somnoroaseCe-și schimbă culoarea. Tu, fată din gânduri,Cetate de cântecÎn inima mea,Păstrează-mă-n suflet,Iubește-mă-ntrunaȘi nu m-alunga! Să plâng mi-este teamă,Să râd n-am putere,De-atâta iubire.Ești ca ploaia de mai.Cu mine să stai,Dulce fericire! Refren (x2):Te văd și nu credCă tu ești o minuneCum n-a mai fost vreodată.Frumoasă ca viața,Tu îmi ești dorințaȘi credința toată. Frumoasă ca viața,Tu îmi ești dorințaȘi credința toată. (bis)https://lyricstranslate.com

Pe pamant, nu in gand!

Filozofie

"Filozofia mea este: Nu e treaba mea ce spun oamenii despre mine. Eu sunt ceea ce sunt si fac ceea ce fac. Nu astept nimic si accept totul. Si asta face viata mai usoara. Trăim într-o lume în care funerariile sunt mai importante ca decedatul, căsătoria e mai importanta ca iubirea, aspectul e mai important decât sufletul. Trăim într-o cultura de ambalaj care disprețuiește conținutul.

Pe măsură ce îmbătrânești, realizezi că vrei doar să plângi. Nici măcar din cauza durerii sau a doliului, ci din cauza măreției vieții. Cred că există un copil în noi toți. Eu unul am poza copilăriei în telefon. Pentru ea, sunt un băiețel care se plimbă pe plajă. Mă uit la el și spun: „Am reușit, copile! ”"

Sir Anthony Hopkins

N-aud...

Cântecul Pământului

What about sunrise?
What about rain?
What about all the things
That you said we were to gain?

What about killing fields?
Is there a time?
What about all the things
That you said was yours and mine?

Did you ever stop to notice
All the blood we've shed before?
Did you ever stop to notice
This crying Earth, these weeping shores?

Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh

What have we done to the world?
Look what we've done
What about all the peace
That you pledge your only son?

What about flowering fields?
Is there a time?
What about all the dreams
That you said was yours and mine?

Did you ever stop to notice
All the children dead from war?
Did you ever stop to notice
This crying Earth, these weeping shores?

Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh

I used to dream
I used to glance beyond the stars
Now I don't know where we are
Although I know we've drifted far

Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah

Hey, what about yesterday?
(What about us?)
What about the seas?
(What about us?)
The heavens are falling down
(What about us?)
I can't even breathe
(What about us?)

What about apathy?
(What about us?)
I need you
(What about us?)
What about nature's worth?
(Ooh)
It's our planet's womb
(What about us?)

What about animals?
(What about it?)
We've turned kingdoms to dust
(What about us?)
What about elephants?
(What about us?)
Have we lost their trust
(What about us?)

What about crying whales?
(What about us?)
We're ravaging the seas
(What about us?)
What about forest trails?
(Ooh)
Burnt despite our pleas
(What about us?)

What about the holy land?
(What about it?)
Torn apart by creed
(What about us?)
What about the common man?
(What about us?)
Can't we set him free
(What about us?)

What about children dying?
(What about us?)
Can't you hear them cry?
(What about us?)
Where did we go wrong?
(Ooh)
Someone tell me why
(What about us?)

What about baby boy?
(What about it?)
What about the days?
(What about us?)
What about all their joy?
(What about us?)
What about the man?
(What about us?)

What about the crying man?
(What about us?)
What about Abraham?
(What about us?)
What about death again?
(Ooh)
Do we give a damn?

Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh

Lasa-ma...

Colindul celui fără de țară

Unii si altii

Unii vor iubire, alţii vor putere,

Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,

Unii casă mare şi maşină nouă,

Alţii doar o umbră unde să nu-i plouă,

Unii să audă, alţii să vorbească,

Unii doar o clipă cerul să privească,

Unii o moşie mare şi bogată,

Unii-ar vrea o mamă, alţii-ar vrea un tată,

Unii haine scumpe şi pantofi mai mulţi,

Alţii vor picioare şi-ar umbla desculţi,

Unii vor un munte, alţii vor o mare,

Unii doar să aibă cele necesare,

Unii vor avere, faimă, bogăţii,

Alţii sănătate pentru-ai lor copii,

Unii vor să aibă propriul răsărit,

Alţii doar să uite ceea ce-au iubit...

Pelerini prin lume între nu şi da,

Fiecare suflet are rana sa!

Nu tot cel ce râde este fericit,

Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit!

Luptă pentru tine, uşurează-ţi chinul,

Iar de nu se poate să-ţi accepţi destinul;

Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:

Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!

Unii si altii, poezie de Licuţia Pântia

Traieste clipa

Învaţă să fii tu,să nu râzi, Când lângă tine toţi plâng. Învaţă să trăieşti clipa Căci anii se duc rând pe rând. Învaţă să visezi,să zbori cu gândul Că toate pleacă sau se schimbă. Învaţă să preţuieşti palma Ce nu te loveşte,ci te alintă. Învaţă să găseşti visele de ieri în ziua de azi, Şi să te ridici mereu când cazi. Învaţă să porţi în suflet mereu, Tot ceea ce-i sfânt în sufletul tău. Învaţă să asculţi ploaia cum plânge Să oferi un zâmbet chiar şi unui înger Învaţă să vezi că în tot răul stă ascuns un bine Că până şi un duşman ţine puţin la tine. Învaţă că după zilele rele Vin zilele bune Învaţă ca problemele Să le transformi în urme. Învaţă să nu regreţi nimic din ce ai facut. Învaţă să nu-i uiţi Pe cei ce în tine au crezut. Învaţă să iubeşti Chiar dacă nu eşti iubit Şi de-ai fi singur pe pământ Învaţă să fii fericit !
Sursa: 71geea

Eu si... ploaia

SOS

De va veni

De va veni la tine vântul,

Purtând povestea mea amară,

Jelitul lui să nu te-nfrângă,

Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă

Nemilostiva lege-a firii;

Sărutul otrăvit al brumii

Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă

O frunză veştedă-n cărare,

Când codrii freamătă alături

Şi râd în răsărit de soare?..."

De va veni la tine vântul - Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881— d. 7 mai 1938)

Navigand prin viata

Nebuna

​

Voi o vedeți fugind prin sat,
     Cu zdrențele șiroi,
Desculță-n ger, cu ochii supti,
     De cine rîdeți voi?
Și după dînsa, curioși,
     De ce fugiți în roi?

Ce fel de rău v-a făcut ea,
     De-i faceți rău? Scuipînd
În urma ei, o huiduiți
     Cînd iese-n drum, și cînd
Vă vine-n prag flămîndă, voi
     O bateți înjurînd.

Îi știți povestea ei? De-o știți,
     Ce mult vă cred mișei.
Dar nu! Atunci ați fi miloși
     Cu dînsa, dragii mei.
Veniți dar, vreau azi să vă spun
     Povestea vieții ei.

Pe deal, în revărsat de zori,
     Un bucium repetat
Dă sunet, și lătrau zăvozi;
     Bărbat lîngă bărbat
Ieșea din văi, suia pe culmi
     Cu groful la vînat.

Sărmani iobagi! Un sat întreg
     Cu sîlă-n codri dus,
Pe placul unui domn nebun!
     Și sus și tot mai sus
Treceau, purtînd în ochi grăbiți
     Un cerb pe goană pus.

Și șir de șir gonaci stăteau
     În umbra de copaci,
Și contele pe-un tînăr cal
     Da frîu ca dus de draci,
Dar iată! Calul sub picior
     A prins p-un biet gonaci!

Arama potcovită-n piept
     Un larg mormînt făcu,
Au stat iobagii marmor toți,
     Dar Arpad groful nu:
Zburînd pe cal, privea 'napoi
     Cu rîsete, huhu!

Luptîndu-se cu moartea, el
     În pat se zvîrcolea,
Și biata mă-sa! Vezi-o azi
     Cum plînge-n hohot ea?
Același plîns, pe care-atunci
     Sărmana îl plîngea.

Sărmana! Și vă bateți joc
     De traiul ei d-acum;
Dar mama voastră n-ar putea
     S-ajungă oarecum
Nebună? V-ar plăcea s-o știți
     De rîs obștesc pe drum?

Oh, leacul! unde-i? Din pămînt,
     Din foc ea l-ar fi scos!
Erau săraci. Bărbatul ei,
     De mult bolnăvicios,
Zăcea și el, puteai de slab,
     Să-i numeri os de os.

Pe lait ficior, părinte-n pat,
     Pe răni al cîrpei nod,
Și-n vatră focul stins de mult
     Și nu-i porumb în pod;
Trei zile, iar a patra zi
     Doi morți sub un prohod!

Iar azi, cînd se trezește-n ea
     Nelimpedele gînd
Al morții lor, ce rîs aflați
     În plînsul ei? Urlînd
Mortește, biata, iat-o iar,
     De zid cu fruntea dînd.

Și vezi cum face gesturi ea,
     Așa precum în joc
Desmierzi copii? Cum rîde ea,
     Ca omul în noroc?
Apoi răsare blăstămînd;
     Și-i varsă gura foc.

Rusanda e, copila ei!
     În ușa tinzii-n prag,
O desmierda ea nopți întregi
     Ca un odor pribeag.
Ea singură i-a mai rămas
     Din tot ce-avuse drag.

Privindu-si fata, îi părea
     Și traiul mai domol,
Frumoasă, ca un sfînt potir
     P-al schitului pristol,
Și harnică, din ceas în ceas
     Umplînd al casei gol.

Dar într-o zi, la casa ei
     S-abate un argat:
-"Vrea domnul o cămașă-n flori
     Cu portul de la sat -
Tu, Sando, cosi cea mai isteț,
     Să mergi dar la palat!"

S-a dus. Dar Arpad, el fierbea
     De patimi păgînești.
-"De ce-ncui ușa? Ce vrei tu?
     Turbatule ce ești!"
Și capul ea și l-a zdrobit
     De drugii din ferești

A fost prea mult! Cînd i-au adus
     Pe Sanda doi argați,
Ea n-a mai plîns, a stat ca stan,
     Cu pumnii ridicați,
Cu gura plină de blăstăm,
     Cu ochii înghețati.

Ești om nebun, cînd vrei să porți
     Întreg onorul tău!
Nimic nu-i sfînt! Căci cei tari pot
     Sili pe slabi la rău,
Și domnii sunt d-aceea tari,
     Căci rîd de Dumnezeu!

Și-aici i-a izbucnit din ochi
     Plînsoarea bob de bob,
Și jos, săcată de simțiri,
     Căzu ea toată sdrob.
Domn groful, domn și Dumnezeu,
     Ei ambii rîd de rob.

Și noi? Să rîdem înjurînd
     Pe robi? De ce pe ei?
De ce nu domni? Giganți în drept
     Și-n suflete pigmei.
Cu crucea-n mîni să-i pălmuiești
     Pe domni, ca pe mișei!

Nebuna, de George Coșbuc

Foto: Maia Morgenstern (Patimile lui Hristos, 2004)