Destin

Două tăceri

Traieste clipa

Învaţă să fii tu,să nu râzi, Când lângă tine toţi plâng. Învaţă să trăieşti clipa Căci anii se duc rând pe rând. Învaţă să visezi,să zbori cu gândul Că toate pleacă sau se schimbă. Învaţă să preţuieşti palma Ce nu te loveşte,ci te alintă. Învaţă să găseşti visele de ieri în ziua de azi, Şi să te ridici mereu când cazi. Învaţă să porţi în suflet mereu, Tot ceea ce-i sfânt în sufletul tău. Învaţă să asculţi ploaia cum plânge Să oferi un zâmbet chiar şi unui înger Învaţă să vezi că în tot răul stă ascuns un bine Că până şi un duşman ţine puţin la tine. Învaţă că după zilele rele Vin zilele bune Învaţă ca problemele Să le transformi în urme. Învaţă să nu regreţi nimic din ce ai facut. Învaţă să nu-i uiţi Pe cei ce în tine au crezut. Învaţă să iubeşti Chiar dacă nu eşti iubit Şi de-ai fi singur pe pământ Învaţă să fii fericit !
Sursa: 71geea

SOS

De va veni

De va veni la tine vântul,

Purtând povestea mea amară,

Jelitul lui să nu te-nfrângă,

Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă

Nemilostiva lege-a firii;

Sărutul otrăvit al brumii

Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă

O frunză veştedă-n cărare,

Când codrii freamătă alături

Şi râd în răsărit de soare?..."

De va veni la tine vântul - Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881— d. 7 mai 1938)

Nebuna

​

Voi o vedeți fugind prin sat,
     Cu zdrențele șiroi,
Desculță-n ger, cu ochii supti,
     De cine rîdeți voi?
Și după dînsa, curioși,
     De ce fugiți în roi?

Ce fel de rău v-a făcut ea,
     De-i faceți rău? Scuipînd
În urma ei, o huiduiți
     Cînd iese-n drum, și cînd
Vă vine-n prag flămîndă, voi
     O bateți înjurînd.

Îi știți povestea ei? De-o știți,
     Ce mult vă cred mișei.
Dar nu! Atunci ați fi miloși
     Cu dînsa, dragii mei.
Veniți dar, vreau azi să vă spun
     Povestea vieții ei.

Pe deal, în revărsat de zori,
     Un bucium repetat
Dă sunet, și lătrau zăvozi;
     Bărbat lîngă bărbat
Ieșea din văi, suia pe culmi
     Cu groful la vînat.

Sărmani iobagi! Un sat întreg
     Cu sîlă-n codri dus,
Pe placul unui domn nebun!
     Și sus și tot mai sus
Treceau, purtînd în ochi grăbiți
     Un cerb pe goană pus.

Și șir de șir gonaci stăteau
     În umbra de copaci,
Și contele pe-un tînăr cal
     Da frîu ca dus de draci,
Dar iată! Calul sub picior
     A prins p-un biet gonaci!

Arama potcovită-n piept
     Un larg mormînt făcu,
Au stat iobagii marmor toți,
     Dar Arpad groful nu:
Zburînd pe cal, privea 'napoi
     Cu rîsete, huhu!

Luptîndu-se cu moartea, el
     În pat se zvîrcolea,
Și biata mă-sa! Vezi-o azi
     Cum plînge-n hohot ea?
Același plîns, pe care-atunci
     Sărmana îl plîngea.

Sărmana! Și vă bateți joc
     De traiul ei d-acum;
Dar mama voastră n-ar putea
     S-ajungă oarecum
Nebună? V-ar plăcea s-o știți
     De rîs obștesc pe drum?

Oh, leacul! unde-i? Din pămînt,
     Din foc ea l-ar fi scos!
Erau săraci. Bărbatul ei,
     De mult bolnăvicios,
Zăcea și el, puteai de slab,
     Să-i numeri os de os.

Pe lait ficior, părinte-n pat,
     Pe răni al cîrpei nod,
Și-n vatră focul stins de mult
     Și nu-i porumb în pod;
Trei zile, iar a patra zi
     Doi morți sub un prohod!

Iar azi, cînd se trezește-n ea
     Nelimpedele gînd
Al morții lor, ce rîs aflați
     În plînsul ei? Urlînd
Mortește, biata, iat-o iar,
     De zid cu fruntea dînd.

Și vezi cum face gesturi ea,
     Așa precum în joc
Desmierzi copii? Cum rîde ea,
     Ca omul în noroc?
Apoi răsare blăstămînd;
     Și-i varsă gura foc.

Rusanda e, copila ei!
     În ușa tinzii-n prag,
O desmierda ea nopți întregi
     Ca un odor pribeag.
Ea singură i-a mai rămas
     Din tot ce-avuse drag.

Privindu-si fata, îi părea
     Și traiul mai domol,
Frumoasă, ca un sfînt potir
     P-al schitului pristol,
Și harnică, din ceas în ceas
     Umplînd al casei gol.

Dar într-o zi, la casa ei
     S-abate un argat:
-"Vrea domnul o cămașă-n flori
     Cu portul de la sat -
Tu, Sando, cosi cea mai isteț,
     Să mergi dar la palat!"

S-a dus. Dar Arpad, el fierbea
     De patimi păgînești.
-"De ce-ncui ușa? Ce vrei tu?
     Turbatule ce ești!"
Și capul ea și l-a zdrobit
     De drugii din ferești

A fost prea mult! Cînd i-au adus
     Pe Sanda doi argați,
Ea n-a mai plîns, a stat ca stan,
     Cu pumnii ridicați,
Cu gura plină de blăstăm,
     Cu ochii înghețati.

Ești om nebun, cînd vrei să porți
     Întreg onorul tău!
Nimic nu-i sfînt! Căci cei tari pot
     Sili pe slabi la rău,
Și domnii sunt d-aceea tari,
     Căci rîd de Dumnezeu!

Și-aici i-a izbucnit din ochi
     Plînsoarea bob de bob,
Și jos, săcată de simțiri,
     Căzu ea toată sdrob.
Domn groful, domn și Dumnezeu,
     Ei ambii rîd de rob.

Și noi? Să rîdem înjurînd
     Pe robi? De ce pe ei?
De ce nu domni? Giganți în drept
     Și-n suflete pigmei.
Cu crucea-n mîni să-i pălmuiești
     Pe domni, ca pe mișei!

Nebuna, de George Coșbuc

Foto: Maia Morgenstern (Patimile lui Hristos, 2004)

Zilieri

 

La răscruce de noi

Mai rămâi, voi pleca, nu e vreme de plâns
Nu e vreme de noi nici măcar pentru azi,
Vom strivi sub priviri încă-un hohot de râs
Doi iubiți rătăciți, noi, doi tragici nomazi...

Deci te du, eu mai stau, doar puțin, doar un pic,
Să-ți privesc părăsirea cu un pas rătăcit,
Dintr-un vis care-a fost azi rămâne nimic,
Am distrus o iubire complotând ilicit...

Ce să-ți spun, ce să-mi spui, nu e rost, nu e haz,
Doi amanți prăpădiți refuzați chiar de ei,
Am ucis prea facil un fantastic extaz,
Și-am ajuns doi păgâni într-o groapă cu lei...

Hai să mergem, îți spun, n-are rost să mai stăm,
Ne vom duce pe-un drum fără noi cei de ieri,
Și așa n-are rost, prea puțin mai luptăm,
Pentru noi ce am fost, doi iubiți zilieri...

Nu mai stai, nu mai stau, nu mai văd niciun rost,
Nu-mi mai spune, te rog, despre fostele ploi,
Noi de mâine vom fi doar acei ce au fost,
Hai să mergem, învinși, la răscruce de noi...

Sursa: internet, autor necunoscut

Grafica

S.O.S.

Dinmukhammed Kanatuly Kudaibergen, cunoscut profesional ca Dimash Kudaibergen, este cântăreț kazah, compozitor și multi-instrumentist. Este pregătit universitar în muzică clasică și contemporană și este cunoscut pentru gama sa vocală excepțional de largă. A interpretat piese în douăsprezece limbi. 

Sursa: https://en.wikipedia.org/

Arta

 

Spital fara urgenta

Fara zimbet, fara ras, fara glume viata este un spital fara urgenta.

Dan Helciug

Foto

Tu... doar tu!

Invata sa razi!

Acasa

Reusita

Sa râzi mult şi des; să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi afecţiunea copiilor; să obţii aprecierea criticilor corecţi si să-nduri trădarea prietenilor ipocriţi; să apreciezi ceea ce este frumos si să descoperi ce este mai bun în fiecare; să laşi în urma ta o lume un pic mai bună, fie printr-un copil sănătos, fie printr-o bucata de grădina, sau printr-o condiţie socială îmbunătăţită; să ştii că măcar un suflet a respirat mai uşor pentru că ai trăit tu. Asta înseamnă că ai reuşit. 

Ralph Waldo Emerson

Cu tine-n gand

Paravanul

Uneori râd... prefer să râd atunci când îmi vine să plâng. Chiar dacă mă doare sufletul de simt că rămân fără aer. Ştiu că nu aș obține nimic văitându-mă celor din jur. Mândria mea nu ar accepta compătimirea unora... iar alergia nu mi-ar permite să suport fățărnicia altora. Cel mai bun paravan pentru a masca nefericirea... e chiar fericirea.

Soarele

Râsul e ca soarele. Alungă iarna de pe chipul oamenilor.

Victor Hugo

Inalta-ma la ceruri

Tristete

E greu sa razi cand inima-ti plange.

Zambeste!

A day without a laugh is a wasted day.

(O zi in care nu razi este o zi pierduta.)

Charles Chaplin 

 

Smile

Smile though your heart is aching
Smile even though its breaking
When there are clouds in the sky, you'll get by
If you smile with your fear and sorrow
Smile and maybe tomorrow
You'll find that life is still worthwhile

If you just
Light up your face with gladness
Hide every trace of sadness
Although a tear may be ever so near
That's the time you must keep on trying
Smile, what's the use of crying?
You'll find that life is still worthwhile

If you just
Smile though your heart is aching
Smile even though its breaking
When there are clouds in the sky, you'll get by
If you smile through your fear and sorrow
Smile and maybe tomorrow
You'll find that life is still worthwhile
If you just smile

that's the time you must keep on trying
Smile, what's the use of crying?
You'll find that life is still worthwhile
If you just smile