Aveam 17 ani si recitam versuri patriotice in concursul "Cantarea Romaniei" pe scenele din Iasi si Suceava. Melodia lui Gheorghe Zamfir era fundalul sonor. Traiesc si acum, dupa multi ani, aceleasi emotii si-mi amintesc franturi din versuri... Revad aievea aceleasi reflectoare in ochi, zumzetul si linistea salii dupa primele note de nai. Retraiesc acele clipe cu nod in gat si genunchii tremurand de emotie. Doamne! Au trecut 30 de ani?!
Cum mai trece timpul. Om mare Zamfir...Păcat că am avut, avem şi vom avea oameni mari in toate domeniile care vor fi marginalizaţi...chiar şi de noi de aici, dacă nu în totalitate cel puţin ca să ne strice faima ( a romanilor ).
RăspundețiȘtergereDa, au trecut! Ce frumos am trait noi, cu "Cantarea Roamaniei" cu "Daciada" .... Ce studentie extraordinara, ce prieteni eram.... Hai ca m-ai facut sa cad in butoiul cu amintiri! Te pup de nu te vezi!
RăspundețiȘtergereAu trecut 34 de ani! De necrezut! Despre ce butoi vorbesti, Cezara? Ditamai cisterna cu melancolie... Si ai grija ce spui... s-ar putea sa-mi placa! ;-)
RăspundețiȘtergere