sâmbătă, 26 iunie 2010

Miros de rugina de lant

Viaţa noastră,
Atât cât se poate,
O păzesc
Temniceri deliranţi,
Mirosim
A cătuşe-ncarnate,
Mirosim
A rugină de lanţ.

Libertatea
Simţirilor treze
E vândută
În bâlciul murdar,
Gardienii
Îi pun paranteze
Şi-o transformă,
Treptat, în coşmar.

Pariem,
Orişicum, pe oricine
Şi când el
Face pasul în sus,
Prima oară
Pe noi ne reţine
Şi ne pune
O graţie-n plus.

Care drepturi?
Puterea şi banul!
Doar atât
S-a schimbat între timp
Când chiar noi
Ne alegem tiranul,
Precum el
Ne omoară în schimb.

Şi miroase-a oxid
Până-n ceruri
Şi la modă
E muzica – za,
În cătuşe
Se pun adevăruri
Şi-nvăţăm,
Umiliţi, a tăcea.

Românie,
Cu oasele frânte,
Românie,
Cu oameni de terci,
Surdomuţii
Învaţă să cânte,
Cultivăm
Pe morminte ciuperci.

Bal mascat,
În dezordinea tristă,
Într-o ţară, mai strâmtă ca ieri,
Niciun semn
Pozitiv nu există
Şi femeile
Nasc temniceri.

Democratic
Purtăm tirania,
Ca pe-o haină
La modă, prin târg,
Struguri putrezi
Acoperă via
Şi oţetul
Transpiră cu sârg.

Dar mai mult
Şi mai rău decât toate,
Noi,
Ca bieţi cerşetori importanţi,
Mirosim
A cătuşe-ncarnate,
Mirosim
A rugină de lanţ.

Adrian Păunescu
22 iunie 2010


_._

2 comentarii:

  1. Romanie cu plete carunte…
    De Florescu Gheorghita, Slatina, Olt


    Romanie, cu plete carunte,
    Azi, amarul ne-neaca pe toti
    Romanie, cu forme rotunde,
    Ai ajuns o tara de hoti!

    Parlamentul?! Arena de circ!
    Aici dorm alesii si-si fac legea lor,
    Traiesc ca nababii, se cearta de zor
    Si nu li-i rusine un pic!

    Ne tratati cu dispret si de sus,
    Iar prin case plantati microfoane,
    Voi dormiti in palate de lux
    Si copiii ne rabda de foame!

    Te-am vandut ca pe-o vaca de muls,
    Mor batranii rapusi de dureri;
    Umilinte si lacrimi s-au strans
    Caci azi, e mai rau decat ieri!

    Batranei rascolesc prin gunoaie,
    Dup-o coaja de paine macar,
    89?! O apa de ploaie,
    S-a luptat si murit in zadar!

    Vai de noi, traim vremuri amare,
    Azi, de vrei, nici sa mori nu mai poti;
    Nu-i nimic, de nu-s bani de-ngropare,
    Saracia ne-ngroapa pe toti!

    Iar cand tara coboara la vale,
    Ne e foame si-ifrig si ni-igreu,
    Mai speram sa existe o cale,
    O sansa si un Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere