Se afișează postările cu eticheta repetabila povara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta repetabila povara. Afișați toate postările

vineri, 5 noiembrie 2010

O zi trista ... S-a stins FLACARA !

Spiritual , Romania moare incet ...



Astazi dimineata , la 7:15 , inima poetului Adrian Paunescu (n. 20 iulie 1943) a incetat sa mai bata .
Condoleante familiei , condoleante romani !





Culese de pe net ...
“Blestemat să iubească mereu o ţară în care nebunii clocotesc de ură, Adrian Păunescu şi-a hrănit zorile numai cu amurguri. Şi azi pleacă. El n-a murit, el este un râu care a coborât în propriile izvoare înmiresmate. Ca să se schimbe acolo în coloană dorică alături de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Mircea Micu şi alţii, spre a ne sprijini în eternitate acest pământ românesc gata să se scufunde. Păunescu s-a născut ca să moară şi să nu doarmă, ci să vegheze în eternitate la dăinuirea neamului său. Sunt convins că e mult mai viu decât mulţi dintre noi. Odihnească-se în pace!” Fănuş Neagu

"Cred că el va rămâne în poezia românească pentru poeziile sale cu tentă bacoviană. Destinul său e absolut dramatic, pentru că poetul Adrian Păunescu şi-a subminat destinul de scriitor. Şi-a acoperit gingăşia cu care-l înzestrase natura cu materia care deborda din el" Mircea Dinescu.

"Te condamn la viaţă veşnică, poetul meu!
Maestre, ne vom vedea în altă dimineaţă." Gheorghe Florescu

"Un om de o valoare greu de restrans in cuvinte. Un monument, un poet de geniu, un simbol al dragostei de neam." Adrian Nastase



-.-

vineri, 23 octombrie 2009

Repetabila povară

Repetabila povară
                                      de Adrian Păunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,