"Tocmai când manevrează mașinuța nr. 7, cu steagul Franței, ca să o scoată din ring, Nuțu vede ceva care-i sparge reveria în mii de bucăți: lângă pedalier, în interiorul mașinuței, se află un obiect negru, mat, de formă pătrată. Un portofel! Năsăudeanul privește rapid în jur: e pauză, câțiva copii obezi se împing spre placă, Schongel Jr e la Cassă, își mângîie cățelul chihuahua și face „magii” cu cărțile de joc Bayerische, iar Petre împinge mașina nr. 23 spre margine.
Prudent, Duțu deschide un colț al portofelului: un teanc proaspăt de bancnote de 50 și 100 euro explodează afară. Probabil, peticul ăla din piele neagră conține salariul lui pe câțiva ani. Clientul care l-a pierdut trebuie să fi fost tare beat, odată ce pe banchetă sunt și pete de urină.
Dilema cea mare
Cândva, părinții, popa de la el din sat și mai apoi, Schongel Jr. îl învățaseră pe Nuțu să înapoieze toate obiectele găsite. E adevărat, dar el, Nuțu, nu are dreptul la viață? Cu banii ăștia și-ar lua o baie ultramodernă, cu jacuzzi încorporat. Ar veni toate babele din sat, și din jur, să se minuneze. Va avea curajul să bage portofelul în buzunar? Pare simplu: mâine își dă demisia și pleacă unde dracu’ vede cu ochii, bani are.
E ora 12.30, deci în maximum șapte ore, Schongel va da semnalul să se îmbarce echipamentul și mașinuțele. În patru ore, poate și mai mult căci se simt deja obosiți, vor reuși să termine treaba (stivuirea plăcilor de metal pe autotren, coborîrea panourilor, piramidele de fixare, cricurile, cilindrii hidrauilici, palanul greu, copertinele, remorca de lemne, cuplajele toate), iar mâine dis-de-dimineață vor strînge rulota șefului și vor cupla mașinile convoiului. Doamne, va fi o nebunie!
Nuțu stă încă aplecat spre mașinuță, într-o poziție caraghioasă care-l ajută să ascundă total ce a găsit el înăuntru. Nuțu se ridică într-un târziu, cu o privire îmbătrânită: nu poate. O să-i dea lui Schongel protofelul, să-i caute proprietarul. El, Nuțu Moldovan din Năsăud, n-o să fie bogat niciodată."
Citeste articolul integral in sursa .
