Dureros de dulce

Tu, niciodată nu-mi poți spune "NU"

Mă ierți mereu și nu poți fi de ghiață.

A-și renunța la tine, dar, vezi tu,

E ca și cum a-și renunța la viață.

Deși nu-i bine, vreau să mă dorești

Sunt dependent de-a ta îmbrățișare,

De-a ta durere când spui că mă iubești

Și îmi zâmbești că dragostea te doare.

O să te țin aproape, fii a mea

Departe de trădare și minciună!

Iubește-mă cum simți tu dragostea,

Frumoasă, pătimașă și nebună.

Căci niciodată nu-mi poți spune "NU"

Mă ierți mereu și nu poți fi de ghiață.

A-și renunța la tine, dar, vezi tu,

E ca și cum a-și renunța la viață.

Sursa

Istoria la romani

"Un exemplu din miile care imi vin acum in minte. Brincoveanu.
Brincoveanu face o intelegere cu sultanul. Si, in buna
traditie a romanilor de pina atunci ( si dupa ) o incalca. Sultanul il
decapiteaza . Pe el si tot neamul lui.
Noi il ridicam in slavi. Ba chiar il facem sfint. Ce ridicam in slavi?
Tradarea, minciuna, fatarnicia, incalcarea unui tratat, etc….
Ar cam fi cazul sa ne privim istoria in ochi si sa facem ciocul mic ."

Sursa : http://rebelu.bloggerul.ro/

Trist de adevarat !
Imi place sa cred ca romanii sunt "buricul-pamantului" .
Din pacate mai exista si altii ...


-.-