Asteptare

Şi-a pus doi lei în portofel, s-aibă de pâine,

O jumătate azi, cealaltă pentru mâine.

În beci, mai are doi cartofi de astă toamnă

La sărăcie, astăzi, viața o condamnă.

Mai are în grădină un răzor cu ceapă -

Una pe zi i-ajunge şi mai bea şi apă.

Vreo sută şi ceva de nuci, în pod, mai are,

Dar nu se-ndură să le strice. Dacă moare?

Vreo pensie sau alt venit n-are, săraca!

De-atâta sărăcie i-a murit şi vaca.

Tot mai găsea câteva picături de lapte,

Dar bietul animal s-a stins de foame-azi-noapte.

Cui să-i mai spună păsul ei că nu mai are

Decât pe Fira, în vecini, mai săritoare.

Îi mai aduce câte-o strachină de ciorbă

Şi stă cu ea pe-un scaun mititel, de vorbă.

Nu i-a dat Domnul nici copii, nici om de treabă.

A părăsit-o de curând şi-acum se-ntreabă

Cu ce-a greşit, că şi-a văzut mereu de casă

Aşa cum a putut, dar lui acum nu-i pasă

Că e bolnavă rău, nu poate să muncească.

De-atâta chin nici ea nu mai vrea să trăiască.

"Când voi muri, fă-mi tu ce trebuie, vecină!

Am pregătit eu tot. Doar moartea să mai vină...

Doar moartea să mai vină, de Lidia Iustina Terecoasă