Şi-a pus doi lei în portofel, s-aibă de pâine,
O jumătate azi, cealaltă pentru mâine.
În beci, mai are doi cartofi de astă toamnă
La sărăcie, astăzi, viața o condamnă.
Mai are în grădină un răzor cu ceapă -
Una pe zi i-ajunge şi mai bea şi apă.
Vreo sută şi ceva de nuci, în pod, mai are,
Dar nu se-ndură să le strice. Dacă moare?
Vreo pensie sau alt venit n-are, săraca!
De-atâta sărăcie i-a murit şi vaca.
Tot mai găsea câteva picături de lapte,
Dar bietul animal s-a stins de foame-azi-noapte.
Cui să-i mai spună păsul ei că nu mai are
Decât pe Fira, în vecini, mai săritoare.
Îi mai aduce câte-o strachină de ciorbă
Şi stă cu ea pe-un scaun mititel, de vorbă.
Nu i-a dat Domnul nici copii, nici om de treabă.
A părăsit-o de curând şi-acum se-ntreabă
Cu ce-a greşit, că şi-a văzut mereu de casă
Aşa cum a putut, dar lui acum nu-i pasă
Că e bolnavă rău, nu poate să muncească.
De-atâta chin nici ea nu mai vrea să trăiască.
"Când voi muri, fă-mi tu ce trebuie, vecină!
Am pregătit eu tot. Doar moartea să mai vină...
Doar moartea să mai vină, de Lidia Iustina Terecoasă
