Ce vă pasă

Asteptare

Şi-a pus doi lei în portofel, s-aibă de pâine,

O jumătate azi, cealaltă pentru mâine.

În beci, mai are doi cartofi de astă toamnă

La sărăcie, astăzi, viața o condamnă.

Mai are în grădină un răzor cu ceapă -

Una pe zi i-ajunge şi mai bea şi apă.

Vreo sută şi ceva de nuci, în pod, mai are,

Dar nu se-ndură să le strice. Dacă moare?

Vreo pensie sau alt venit n-are, săraca!

De-atâta sărăcie i-a murit şi vaca.

Tot mai găsea câteva picături de lapte,

Dar bietul animal s-a stins de foame-azi-noapte.

Cui să-i mai spună păsul ei că nu mai are

Decât pe Fira, în vecini, mai săritoare.

Îi mai aduce câte-o strachină de ciorbă

Şi stă cu ea pe-un scaun mititel, de vorbă.

Nu i-a dat Domnul nici copii, nici om de treabă.

A părăsit-o de curând şi-acum se-ntreabă

Cu ce-a greşit, că şi-a văzut mereu de casă

Aşa cum a putut, dar lui acum nu-i pasă

Că e bolnavă rău, nu poate să muncească.

De-atâta chin nici ea nu mai vrea să trăiască.

"Când voi muri, fă-mi tu ce trebuie, vecină!

Am pregătit eu tot. Doar moartea să mai vină...

Doar moartea să mai vină, de Lidia Iustina Terecoasă

Raspundere de om

O, OM!

                       de Traian Dorz

O, om, ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i îndrume!

Ce grija trebuie sa pui
în viata ta, în toata,
caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba – vorba ta,
mergând din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samânta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramâne-n urma-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Arati o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va ’nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti, vei câstiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!

O, om, ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi, mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita! Fii credincios,
cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
un grai, un gând, un drum frumos!
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama!

Din spatiul virtual

Dincolo de noi, vorbele care acopera acest spatiu virtual, umplu o mare de iubire... Poate cuiva din afara i se pare ca revarsarea asta de sentimente, declaratii si senzatii de toate felurile, impartite oarecum public, nu este decat un joc al cuvintelor... Nimeni decat noi nu stie ce se ascunde printre cuvinte, dincolo de ele, cate pot sa "suporte" si sa transmita. Frumos... poate ca pare frumos, pentru ca vorbele noastre se scriu din inima... De la o inima catre cealalta. Uneori prea brusc si necalculat, alteori din prea mult dor nerostit. Nu sunt doar vorbe, aparent frumoase... Sunt bucati rupte din noi, farame de suflet pe care ni le transmitem unul altuia, petice de speranta, dorinte amanate care de-abia asteapta sa fie adeverite. Fiecare vorba poarta in ea alte mii de vorbe, multe nespuse, destule gandite, putine rostite. Fiecare cuvant ne leaga din ce in ce mai strans unul de celalalt... cu doruri multe... mult prea multe...

Florela Petculescu, "prieten" pe Facebook