Încă o zi...

Printre confuzii și visele în doi

Destin

Oportunități

Drumul meu

Mai mult decat ieri

Daca...

Multumesc

Pentru tot ce-a fost și-a durut neîmplinit,

Pentru tot ce n-a fost și la fel am simțit,

Pentru tot ce-a ajuns la un capăt sublim,

Mulțumesc, ție, viață, lume, timp și destin.

Pentru stânca ce-a trebuit s-o ridic,

Pentru treapta pe care m-am poticnit,

Pentru mâna ce-a tremurat pe trăgaci,

Pentru boli ce n-au întâlnit niciun vraci,

Pentru nopțile pline de oceane de gheață,

Mulțumesc pentru orice cuvânt de speranță,

Pentru zilele toate fără raze de soare,

Mulțumesc, ție, gând, mulțumesc de-ndurare.

Pentru vise ucise pe altare ad-hoc,

Pentru toată cenușa rămasă din foc,

Pentru multa risipă din fărâma de suflet,

Mulțumesc, vouă, lacrimi, mulțumesc, ție, zâmbet.

Pentru lupte pierdute, abandon, nenoroc,

Mulțumesc pentru lecții, mulțumesc pentru tot,

Pentru crini răsăriți din pământ cu venin,

Mulțumesc, ție, viață, lume, timp și... destin.

MULȚUMESC, de Dori Lederer

Lectii pentru suflet

Sa fii drumul meu...

Nimic

Mie?
Nu-mi lipseşte nimic!
Poate puțină iubire
și puțin timp...
ca să o pot trăi!
Sau poate nu...
Nu-mi lipsește nimic!
Poate doar dragostea
celor pe care îi iubesc!
Sau puterea de a înțelege...
dragostea lor!
Dar...nu!
Nu-mi lipsește nimic!
Poate uneori o cafea băută în tihnă
la lumina primilor zori!
Sau un ceai de după amiază
servit în compania unui prieten drag,
cu care să depăn amintiri...
Dar în rest...
Mie?!
Nu-mi lipsește nimic!
Și ce mi-ar putea lipsi?!
Am și riduri...și păr alb...
Și câteva kilograme în plus
Ca să demonstrez că...sunt bine!
Dar spune-mi sincer...
dacă eu nu ți-aș spune nimic...
Atunci când mă privești,
ți se pare că îmi lipsește ceva?!
Dar dacă mi-ar lipsi ceva...
Tu, care te întrebi ce-mi lipsește...
Ai putea acoperi golurile
din sufletul meu?!
Nuuu!
Și atunci ce rost mai are
să îți spun ce-mi lipsește?!
Sunt golurile mele, de nimeni înțelese,
dar sunt goluri pe care eu
le-am umplut...cu speranță!
Și de aceea mie...
Nu-mi lipsește nimic!

Versuri de Liliana Smerea Văcaru. Sursa

Necunoscuta

Iti multumesc, necunoscuta,
Pentru pomana gurii tale,
Pentru uimirea cea tacuta,
Cu care-ai sfaramat o jale!

Iti multumesc, perfectiune,
Ca te-ai nascut fior de viata,
Izvor de zambet si minune,
Balsam la-al sufletului gheata.

Ai fi putut privi departe
Dar ochi-ti s-au oprit pe mine,
In inima-mi, deschisa carte,
Ai sters din rau si-ai pus in bine.

Ma apasa povara sluta
A multor zile fara vise.
Iti multumesc, necunoscuta,
Pentru privirile-ti deschise!

Ne-om intalni sau nu in lume?
Raspunsul e-n a Sortii stanta...
Femeie mandra, fara nume,
Iti multumesc pentru speranta!

Necunoscuta, poezie de Pavel Coruț


.

Asteptare

Şi-a pus doi lei în portofel, s-aibă de pâine,

O jumătate azi, cealaltă pentru mâine.

În beci, mai are doi cartofi de astă toamnă

La sărăcie, astăzi, viața o condamnă.

Mai are în grădină un răzor cu ceapă -

Una pe zi i-ajunge şi mai bea şi apă.

Vreo sută şi ceva de nuci, în pod, mai are,

Dar nu se-ndură să le strice. Dacă moare?

Vreo pensie sau alt venit n-are, săraca!

De-atâta sărăcie i-a murit şi vaca.

Tot mai găsea câteva picături de lapte,

Dar bietul animal s-a stins de foame-azi-noapte.

Cui să-i mai spună păsul ei că nu mai are

Decât pe Fira, în vecini, mai săritoare.

Îi mai aduce câte-o strachină de ciorbă

Şi stă cu ea pe-un scaun mititel, de vorbă.

Nu i-a dat Domnul nici copii, nici om de treabă.

A părăsit-o de curând şi-acum se-ntreabă

Cu ce-a greşit, că şi-a văzut mereu de casă

Aşa cum a putut, dar lui acum nu-i pasă

Că e bolnavă rău, nu poate să muncească.

De-atâta chin nici ea nu mai vrea să trăiască.

"Când voi muri, fă-mi tu ce trebuie, vecină!

Am pregătit eu tot. Doar moartea să mai vină...

Doar moartea să mai vină, de Lidia Iustina Terecoasă

O noua dimineata...

Trăiesc pentru ea

Să nu uitaţi de mine

Am pus în voi iubirea şi grija de părinte

Am ocolit tot răul, scoţându-l din cuvinte

Să nu vă-ntine viaţa, să nu-i simţiţi durerea.

În voi mi-a fost speranţa şi voi mi-aţi fost averea.

La tot ce v-aţi dorit m-am aplecat s-ascult

Şi-am încercat puţinul să-l fac să fie mult.

Cu peticul din coate am alungat nevoi

V-am apărat cu trupu-mi de vânturi şi de ploi.

V-am împărţit averea ce bob cu bob am strâns

Şi v-am zâmbit şi-atunci când sufletu-mi a plâns.

Am pus în voi speranţa că singur n-o să fiu,

Dar aţi plecat… şi-n juru-mi s-a adunat pustiu.

Să nu uitaţi de mine… atâta cât mai sunt.

Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt

Să ştiu ce e cu voi, să ştiu că sunteţi bine…

Şi bucuria voastră mă ţine şi pe mine.

Să nu uitaţi de mine..., de Marin Bunget

El stie mai bine...

Speranta

"În orice lacrimă stă, speriată, o speranță."

Simone de Beauvoir

Femeia - omul de ZECE

O noua zi