Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
duminică, 25 octombrie 2026
vineri, 17 iulie 2026
Amintește-ți...
Îți amintești...Când treizeci de ani păreau atât de mult?Acum, privind în urmă, e doar o rampă de lansareCătre locul unde suntem, unde am fost.
duminică, 31 mai 2026
marți, 18 martie 2025
miercuri, 15 februarie 2023
Cântecul Pământului
What about sunrise?
What about rain?
What about all the things
That you said we were to gain?
What about rain?
What about all the things
That you said we were to gain?
What about killing fields?
Is there a time?
What about all the things
That you said was yours and mine?
Is there a time?
What about all the things
That you said was yours and mine?
Did you ever stop to notice
All the blood we've shed before?
Did you ever stop to notice
This crying Earth, these weeping shores?
All the blood we've shed before?
Did you ever stop to notice
This crying Earth, these weeping shores?
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
What have we done to the world?
Look what we've done
What about all the peace
That you pledge your only son?
Look what we've done
What about all the peace
That you pledge your only son?
What about flowering fields?
Is there a time?
What about all the dreams
That you said was yours and mine?
Is there a time?
What about all the dreams
That you said was yours and mine?
Did you ever stop to notice
All the children dead from war?
Did you ever stop to notice
This crying Earth, these weeping shores?
All the children dead from war?
Did you ever stop to notice
This crying Earth, these weeping shores?
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
I used to dream
I used to glance beyond the stars
Now I don't know where we are
Although I know we've drifted far
I used to glance beyond the stars
Now I don't know where we are
Although I know we've drifted far
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Hey, what about yesterday?
(What about us?)
What about the seas?
(What about us?)
The heavens are falling down
(What about us?)
I can't even breathe
(What about us?)
(What about us?)
What about the seas?
(What about us?)
The heavens are falling down
(What about us?)
I can't even breathe
(What about us?)
What about apathy?
(What about us?)
I need you
(What about us?)
What about nature's worth?
(Ooh)
It's our planet's womb
(What about us?)
(What about us?)
I need you
(What about us?)
What about nature's worth?
(Ooh)
It's our planet's womb
(What about us?)
What about animals?
(What about it?)
We've turned kingdoms to dust
(What about us?)
What about elephants?
(What about us?)
Have we lost their trust
(What about us?)
(What about it?)
We've turned kingdoms to dust
(What about us?)
What about elephants?
(What about us?)
Have we lost their trust
(What about us?)
What about crying whales?
(What about us?)
We're ravaging the seas
(What about us?)
What about forest trails?
(Ooh)
Burnt despite our pleas
(What about us?)
(What about us?)
We're ravaging the seas
(What about us?)
What about forest trails?
(Ooh)
Burnt despite our pleas
(What about us?)
What about the holy land?
(What about it?)
Torn apart by creed
(What about us?)
What about the common man?
(What about us?)
Can't we set him free
(What about us?)
(What about it?)
Torn apart by creed
(What about us?)
What about the common man?
(What about us?)
Can't we set him free
(What about us?)
What about children dying?
(What about us?)
Can't you hear them cry?
(What about us?)
Where did we go wrong?
(Ooh)
Someone tell me why
(What about us?)
(What about us?)
Can't you hear them cry?
(What about us?)
Where did we go wrong?
(Ooh)
Someone tell me why
(What about us?)
What about baby boy?
(What about it?)
What about the days?
(What about us?)
What about all their joy?
(What about us?)
What about the man?
(What about us?)
(What about it?)
What about the days?
(What about us?)
What about all their joy?
(What about us?)
What about the man?
(What about us?)
What about the crying man?
(What about us?)
What about Abraham?
(What about us?)
What about death again?
(Ooh)
Do we give a damn?
(What about us?)
What about Abraham?
(What about us?)
What about death again?
(Ooh)
Do we give a damn?
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
Ah-ah-ah-ah-ah
Ooh-ooh-ooh-ooh-ooh
vineri, 28 octombrie 2022
luni, 15 august 2022
Eu...
''Eu nu știu să aștept jumătăți
De iubiri, de muriri sau de viață.
Jumătăți de bărbați împliniți,
Sau finaluri descrise-n prefață.
Iar cand fug, eu nu fug de-așteptări.
Eu alerg ca să simt că mă doare.
În suflet, în palme,
În cord, în picioare.
Eu nu fug să mă pierd,
Să m-ascund,
Eu nu fug, așa, la-ntâmplare.
Eu nu fug de răspunsuri, de rost.
Căutându-mă-n indicatoare.
La roșu nu stau. La verde n-opresc.
Eu nu știu să aștept semafoare.''
Sursa: internet.
miercuri, 1 iunie 2022
De la tristete la optimism
Astazi, o zi speciala pentru mine, am ascultat Cargo si m-am intristat...
Apoi am dat de "prestatia" lui Sorin si am revenit in "afaceri".
Fiecare videoclip are rolul si rostul lui, asa ca va invit sa le vizionati.
duminică, 10 aprilie 2022
miercuri, 6 aprilie 2022
"Întotdeauna mă simt fericit!"
"Întotdeauna mă simt fericit! Stii de ce? Pentru că nu mă aștept la nimic de la nimeni. Asteptarea intotdeauna doare. Problemele nu sunt veșnice, ele au întotdeauna o soluție, singurul lucru care nu are nici un tratament este moartea. Nu permiteți nimănui să vă ofenseze, să vă umilească sau să vă reducă respectul de sine. Strigatele, ridicarea tonului sunt unelte de lașitate. Unii oameni cred că suntem de vină pentru problemele lor. Trebuie să ne amintim că după întuneric și singurătate intră întotdeauna lumină și bunătate in viata noastra. Înainte de a reacționa, respirați adânc. Înainte să vorbești, ascultă. Înainte de a critica, examinați-vă pe voi. Înainte de a scrie, gândiți-vă bine. Înainte să loviți, renunțați. Înainte să mori, traieste. LIVE LIVE!
Cea mai bună relație nu este relația cu o persoana perfecta, ci cu cei care au învățat și învață să trăiască. Vezi defectele celuilalt dar admira și lauda calitatile sale, in ciuda defectelor. Dacă vrei să fii fericit, trebuie să faci pe cineva fericit. Dacă doriți să obțineți ceva, trebuie să vă dați inainte ceva din voi. Trebuie să vă înconjurați cu oameni buni și să fiți unul dintre ei. Amintiți-vă: Uneori, când nu vă așteptați, va fi cineva care vă va face surprize placute! Primiti-l si apreciati-l. Nu-ți risipi niciodată prezentul cu trecutul.
Un om puternic știe să păstreze ordinea în viața lui. Chiar și cu lacrimi în ochii lui, se ridica să spună cu un zâmbet: slavă lui Dumnezeu, totul este bun."
vineri, 1 aprilie 2022
De va veni
De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.
Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...
Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?..."
De va veni la tine vântul - Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881— d. 7 mai 1938)
Labels:
carare,
codri,
durere,
freamat,
frunza vesteda,
infrangere,
jale,
lege a firii,
moarte,
mustrare,
plans,
poveste,
ras,
rasarit,
sarut,
soare,
toamna,
trandafiri,
vant,
vina
vineri, 18 februarie 2022
vineri, 28 ianuarie 2022
Nebuna
Voi o vedeți fugind prin sat,
Cu zdrențele șiroi,
Desculță-n ger, cu ochii supti,
De cine rîdeți voi?
Și după dînsa, curioși,
De ce fugiți în roi?
Ce fel de rău v-a făcut ea,
De-i faceți rău? Scuipînd
În urma ei, o huiduiți
Cînd iese-n drum, și cînd
Vă vine-n prag flămîndă, voi
O bateți înjurînd.
Îi știți povestea ei? De-o știți,
Ce mult vă cred mișei.
Dar nu! Atunci ați fi miloși
Cu dînsa, dragii mei.
Veniți dar, vreau azi să vă spun
Povestea vieții ei.
Pe deal, în revărsat de zori,
Un bucium repetat
Dă sunet, și lătrau zăvozi;
Bărbat lîngă bărbat
Ieșea din văi, suia pe culmi
Cu groful la vînat.
Sărmani iobagi! Un sat întreg
Cu sîlă-n codri dus,
Pe placul unui domn nebun!
Și sus și tot mai sus
Treceau, purtînd în ochi grăbiți
Un cerb pe goană pus.
Și șir de șir gonaci stăteau
În umbra de copaci,
Și contele pe-un tînăr cal
Da frîu ca dus de draci,
Dar iată! Calul sub picior
A prins p-un biet gonaci!
Arama potcovită-n piept
Un larg mormînt făcu,
Au stat iobagii marmor toți,
Dar Arpad groful nu:
Zburînd pe cal, privea 'napoi
Cu rîsete, huhu!
Luptîndu-se cu moartea, el
În pat se zvîrcolea,
Și biata mă-sa! Vezi-o azi
Cum plînge-n hohot ea?
Același plîns, pe care-atunci
Sărmana îl plîngea.
Sărmana! Și vă bateți joc
De traiul ei d-acum;
Dar mama voastră n-ar putea
S-ajungă oarecum
Nebună? V-ar plăcea s-o știți
De rîs obștesc pe drum?
Oh, leacul! unde-i? Din pămînt,
Din foc ea l-ar fi scos!
Erau săraci. Bărbatul ei,
De mult bolnăvicios,
Zăcea și el, puteai de slab,
Să-i numeri os de os.
Pe lait ficior, părinte-n pat,
Pe răni al cîrpei nod,
Și-n vatră focul stins de mult
Și nu-i porumb în pod;
Trei zile, iar a patra zi
Doi morți sub un prohod!
Iar azi, cînd se trezește-n ea
Nelimpedele gînd
Al morții lor, ce rîs aflați
În plînsul ei? Urlînd
Mortește, biata, iat-o iar,
De zid cu fruntea dînd.
Și vezi cum face gesturi ea,
Așa precum în joc
Desmierzi copii? Cum rîde ea,
Ca omul în noroc?
Apoi răsare blăstămînd;
Și-i varsă gura foc.
Rusanda e, copila ei!
În ușa tinzii-n prag,
O desmierda ea nopți întregi
Ca un odor pribeag.
Ea singură i-a mai rămas
Din tot ce-avuse drag.
Privindu-si fata, îi părea
Și traiul mai domol,
Frumoasă, ca un sfînt potir
P-al schitului pristol,
Și harnică, din ceas în ceas
Umplînd al casei gol.
Dar într-o zi, la casa ei
S-abate un argat:
-"Vrea domnul o cămașă-n flori
Cu portul de la sat -
Tu, Sando, cosi cea mai isteț,
Să mergi dar la palat!"
S-a dus. Dar Arpad, el fierbea
De patimi păgînești.
-"De ce-ncui ușa? Ce vrei tu?
Turbatule ce ești!"
Și capul ea și l-a zdrobit
De drugii din ferești
A fost prea mult! Cînd i-au adus
Pe Sanda doi argați,
Ea n-a mai plîns, a stat ca stan,
Cu pumnii ridicați,
Cu gura plină de blăstăm,
Cu ochii înghețati.
Ești om nebun, cînd vrei să porți
Întreg onorul tău!
Nimic nu-i sfînt! Căci cei tari pot
Sili pe slabi la rău,
Și domnii sunt d-aceea tari,
Căci rîd de Dumnezeu!
Și-aici i-a izbucnit din ochi
Plînsoarea bob de bob,
Și jos, săcată de simțiri,
Căzu ea toată sdrob.
Domn groful, domn și Dumnezeu,
Ei ambii rîd de rob.
Și noi? Să rîdem înjurînd
Pe robi? De ce pe ei?
De ce nu domni? Giganți în drept
Și-n suflete pigmei.
Cu crucea-n mîni să-i pălmuiești
Pe domni, ca pe mișei!
Voi o vedeți fugind prin sat,
Cu zdrențele șiroi,
Desculță-n ger, cu ochii supti,
De cine rîdeți voi?
Și după dînsa, curioși,
De ce fugiți în roi?
Ce fel de rău v-a făcut ea,
De-i faceți rău? Scuipînd
În urma ei, o huiduiți
Cînd iese-n drum, și cînd
Vă vine-n prag flămîndă, voi
O bateți înjurînd.
Îi știți povestea ei? De-o știți,
Ce mult vă cred mișei.
Dar nu! Atunci ați fi miloși
Cu dînsa, dragii mei.
Veniți dar, vreau azi să vă spun
Povestea vieții ei.
Pe deal, în revărsat de zori,
Un bucium repetat
Dă sunet, și lătrau zăvozi;
Bărbat lîngă bărbat
Ieșea din văi, suia pe culmi
Cu groful la vînat.
Sărmani iobagi! Un sat întreg
Cu sîlă-n codri dus,
Pe placul unui domn nebun!
Și sus și tot mai sus
Treceau, purtînd în ochi grăbiți
Un cerb pe goană pus.
Și șir de șir gonaci stăteau
În umbra de copaci,
Și contele pe-un tînăr cal
Da frîu ca dus de draci,
Dar iată! Calul sub picior
A prins p-un biet gonaci!
Arama potcovită-n piept
Un larg mormînt făcu,
Au stat iobagii marmor toți,
Dar Arpad groful nu:
Zburînd pe cal, privea 'napoi
Cu rîsete, huhu!
Luptîndu-se cu moartea, el
În pat se zvîrcolea,
Și biata mă-sa! Vezi-o azi
Cum plînge-n hohot ea?
Același plîns, pe care-atunci
Sărmana îl plîngea.
Sărmana! Și vă bateți joc
De traiul ei d-acum;
Dar mama voastră n-ar putea
S-ajungă oarecum
Nebună? V-ar plăcea s-o știți
De rîs obștesc pe drum?
Oh, leacul! unde-i? Din pămînt,
Din foc ea l-ar fi scos!
Erau săraci. Bărbatul ei,
De mult bolnăvicios,
Zăcea și el, puteai de slab,
Să-i numeri os de os.
Pe lait ficior, părinte-n pat,
Pe răni al cîrpei nod,
Și-n vatră focul stins de mult
Și nu-i porumb în pod;
Trei zile, iar a patra zi
Doi morți sub un prohod!
Iar azi, cînd se trezește-n ea
Nelimpedele gînd
Al morții lor, ce rîs aflați
În plînsul ei? Urlînd
Mortește, biata, iat-o iar,
De zid cu fruntea dînd.
Și vezi cum face gesturi ea,
Așa precum în joc
Desmierzi copii? Cum rîde ea,
Ca omul în noroc?
Apoi răsare blăstămînd;
Și-i varsă gura foc.
Rusanda e, copila ei!
În ușa tinzii-n prag,
O desmierda ea nopți întregi
Ca un odor pribeag.
Ea singură i-a mai rămas
Din tot ce-avuse drag.
Privindu-si fata, îi părea
Și traiul mai domol,
Frumoasă, ca un sfînt potir
P-al schitului pristol,
Și harnică, din ceas în ceas
Umplînd al casei gol.
Dar într-o zi, la casa ei
S-abate un argat:
-"Vrea domnul o cămașă-n flori
Cu portul de la sat -
Tu, Sando, cosi cea mai isteț,
Să mergi dar la palat!"
S-a dus. Dar Arpad, el fierbea
De patimi păgînești.
-"De ce-ncui ușa? Ce vrei tu?
Turbatule ce ești!"
Și capul ea și l-a zdrobit
De drugii din ferești
A fost prea mult! Cînd i-au adus
Pe Sanda doi argați,
Ea n-a mai plîns, a stat ca stan,
Cu pumnii ridicați,
Cu gura plină de blăstăm,
Cu ochii înghețati.
Ești om nebun, cînd vrei să porți
Întreg onorul tău!
Nimic nu-i sfînt! Căci cei tari pot
Sili pe slabi la rău,
Și domnii sunt d-aceea tari,
Căci rîd de Dumnezeu!
Și-aici i-a izbucnit din ochi
Plînsoarea bob de bob,
Și jos, săcată de simțiri,
Căzu ea toată sdrob.
Domn groful, domn și Dumnezeu,
Ei ambii rîd de rob.
Și noi? Să rîdem înjurînd
Pe robi? De ce pe ei?
De ce nu domni? Giganți în drept
Și-n suflete pigmei.
Cu crucea-n mîni să-i pălmuiești
Pe domni, ca pe mișei!
Nebuna, de George Coșbuc
Foto: Maia Morgenstern (Patimile lui Hristos, 2004)
miercuri, 22 decembrie 2021
"o prea mare iubire ucide" - o poveste adevarata
„Mistrețul cu colți de argint” este considerată a fi una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română. Autorul, Ștefan Augustin Doinaș (numele real Stefan Popa), a murit pe masa de operaţie, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, în urma unui infarct. Se intampla pe 25 mai 2002. Sotia, Irinel Liciu (fosta prim-balerina la Opera Romana in anii 60) a refuzat să îi supravieţuiască. S-a dus acasă, în apartamentul pe care îl împărţiseră vreme de 42 de ani, şi a înghiţit un pumn de somnifere. Avea 74 de ani şi a considerat că viaţa nu mai are rost fără cel pe care l-a iubit. Înainte de gestul fatal şi-a scris ultimele cuvinte de dragoste pe o foaie albă de hârtie: "Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide".
marți, 9 noiembrie 2021
S.O.S.
Dinmukhammed Kanatuly Kudaibergen, cunoscut profesional ca Dimash Kudaibergen, este cântăreț kazah, compozitor și multi-instrumentist. Este pregătit universitar în muzică clasică și contemporană și este cunoscut pentru gama sa vocală excepțional de largă. A interpretat piese în douăsprezece limbi.
Sursa: https://en.wikipedia.org/
sâmbătă, 6 noiembrie 2021
vineri, 8 octombrie 2021
Nu regret...
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
inimă răcită prea devreme
s-o pornesc din nou desculţ la drum,
stamba luncii n-o să mă mai cheme.
inimă răcită prea devreme
s-o pornesc din nou desculţ la drum,
stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
pui pe buze flacăra pornirii
o, pierdutul prospeţimei har
cu vioiul clocot al simţirii!
pui pe buze flacăra pornirii
o, pierdutul prospeţimei har
cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
vesel galopai de dimineaţă.
te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
rar ning fagii frunzele deşarte...
binecuvântat să fie deci
că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig - Serghei Esenin
rar ning fagii frunzele deşarte...
binecuvântat să fie deci
că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig - Serghei Esenin
joi, 7 octombrie 2021
Traim, iubim, visam, murim...
Plecam pe rand si in tacere
Si-n locul nostru altii vin.
In lumea asta de durere,
Traim, iubim, visam, murim...
marți, 13 iulie 2021
Asteptare
Şi-a pus doi lei în portofel, s-aibă de pâine,
O jumătate azi, cealaltă pentru mâine.
În beci, mai are doi cartofi de astă toamnă
La sărăcie, astăzi, viața o condamnă.
Mai are în grădină un răzor cu ceapă -
Una pe zi i-ajunge şi mai bea şi apă.
Vreo sută şi ceva de nuci, în pod, mai are,
Dar nu se-ndură să le strice. Dacă moare?
Vreo pensie sau alt venit n-are, săraca!
De-atâta sărăcie i-a murit şi vaca.
Tot mai găsea câteva picături de lapte,
Dar bietul animal s-a stins de foame-azi-noapte.
Cui să-i mai spună păsul ei că nu mai are
Decât pe Fira, în vecini, mai săritoare.
Îi mai aduce câte-o strachină de ciorbă
Şi stă cu ea pe-un scaun mititel, de vorbă.
Nu i-a dat Domnul nici copii, nici om de treabă.
A părăsit-o de curând şi-acum se-ntreabă
Cu ce-a greşit, că şi-a văzut mereu de casă
Aşa cum a putut, dar lui acum nu-i pasă
Că e bolnavă rău, nu poate să muncească.
De-atâta chin nici ea nu mai vrea să trăiască.
"Când voi muri, fă-mi tu ce trebuie, vecină!
Am pregătit eu tot. Doar moartea să mai vină...
Doar moartea să mai vină, de Lidia Iustina Terecoasă
sâmbătă, 3 aprilie 2021
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







