Anii mei

Oaia neagra din multime

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

M-as jelui in fel de fel de jalbe
In care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Imi covarsesc gradina si mi-e teama

Si uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste, vin in miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii

Jur-imprejur privelisti aberante,
Copii fragili ducand parintii-n spate,
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii,
In podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

Te-aud in batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina

Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci sa scapi de toate

Dar tu-ntelegi, de fapt ca nu se cade
Sa-ti pui in cumpana intreaga viata,
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata

Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina

De te lucram sarguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o

Lasand ambitiile de o parte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem din sudoare, sfanta casa

Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Si eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tample soarele si luna

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie

Versuri de  Adrian Paunescu

Ce vreau eu?

Unii vor sa fie frumosi, bogati si faimosi sau populari.

Eu? Vreau doar sa fiu fericit.

Bogatul

Dilema unui roman in Germania

"Tocmai când manevrează mașinuța nr. 7, cu steagul Franței, ca să o scoată din ring, Nuțu vede ceva care-i sparge reveria în mii de bucăți: lângă pedalier, în interiorul mașinuței, se află un obiect negru, mat, de formă pătrată. Un portofel! Năsăudeanul privește rapid în jur: e pauză, câțiva copii obezi se împing spre placă, Schongel Jr e la Cassă, își mângîie cățelul chihuahua și face „magii” cu cărțile de joc Bayerische, iar Petre împinge mașina nr. 23 spre margine.
 Prudent, Duțu deschide un colț al portofelului: un teanc proaspăt de bancnote de 50 și 100 euro explodează afară. Probabil, peticul ăla din piele neagră conține salariul lui pe câțiva ani. Clientul care l-a pierdut trebuie să fi fost tare beat, odată ce pe banchetă sunt și pete de urină.
 Dilema cea mare
Cândva, părinții, popa de la el din sat și mai apoi, Schongel Jr. îl învățaseră pe Nuțu să înapoieze toate obiectele găsite. E adevărat, dar el, Nuțu, nu are dreptul la viață? Cu banii ăștia și-ar lua o baie ultramodernă, cu jacuzzi încorporat. Ar veni toate babele din sat, și din jur, să se minuneze. Va avea curajul să bage portofelul în buzunar? Pare simplu: mâine își dă demisia și pleacă unde dracu’ vede cu ochii, bani are.
E ora 12.30, deci în maximum șapte ore, Schongel va da semnalul să se îmbarce echipamentul și mașinuțele. În patru ore, poate și mai mult căci se simt deja obosiți, vor reuși să termine treaba (stivuirea plăcilor de metal pe autotren, coborîrea panourilor, piramidele de fixare, cricurile, cilindrii hidrauilici, palanul greu, copertinele, remorca de lemne, cuplajele toate), iar mâine dis-de-dimineață vor strînge rulota șefului și vor cupla mașinile convoiului. Doamne, va fi o nebunie!
Nuțu stă încă aplecat spre mașinuță, într-o poziție caraghioasă care-l ajută să ascundă total ce a găsit el înăuntru. Nuțu se ridică într-un târziu, cu o privire îmbătrânită: nu poate. O să-i dea lui Schongel protofelul, să-i caute proprietarul. El, Nuțu Moldovan din Năsăud, n-o să fie bogat niciodată."

Citeste articolul integral in sursa .