Lectii pentru suflet

Cuvinte... De Niro

Să ai mai multe iubite, nu te face mai bărbat. Să ai mai mulți iubiți, nu înseamnă că ești mai frumoasă. Lucrurile scumpe atrag doar oameni ieftini. Și între timp tinerețea trece. Și frumusețea odată cu ea. Caracterul rămâne piesa de rezistență. Femei pot fi toate cele care își pun tocuri și fuste scurte, bărbați pot fi toți cei care își pun pantofi și costume scumpe. Dar cu adevărat femei și bărbați sunt cei care îşi înveşmântează mintea, spiritul si caracterul. Sunt simpli în vorbe, stiu ce vor și sunt eleganți în atitudine.

Nu-ţi risipi viaţa cu trăiri "ieftine" și cu oameni "ieftini".

Trebuie să-i învățăm pe copiii noștri că o mașină nu este un simbol al succesului, iar mersul pe jos nu este egal cu sărăcia.

Robert De Niro

Atitudinea

Sursa

Ultimul drum prin oras

"Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cîndam ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă.
- Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea.
Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate.
- Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată.
- Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea.
Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat :
- Ai putea să conduci prin centrul orașului?
- Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid.
- O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil…
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori….
- Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.
- Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat.
Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș.
Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere.
Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată:
- Sunt obosită… Hai să mergem.
Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse.
Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile.
- Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul.
- Nimic, am zis eu.
- Dar trebuie și tu să te întreții….
- Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere.
- I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc.
I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții.
În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru.
Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?…
Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?..
Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață.
Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe.
Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat. Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun: Ziua de azi este o zi specială!
Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat !!!"

Sursa

Pana unde , pana cand ?

In ultimele zile ma simt agresat de stat .
Un stat care devine din ce in ce mai mult unul politienesc .
Ma deranjeaza cand vad expuse ostentativ la centura "oamenilor de ordine" bratari de inox . Din respect pentru oameni sunt folosite catusele de plastic , de unica folosinta .
Politistule !
Pot sa inteleg ca-ti faci meseria . Ca sunt monstri si trebuie tratati fara manusi . Te respect si pot sa-ti inteleg frustrarile , nemultumirile ...
Am DREPTURI si nu in ultimul rand eu , el , altii , iti platim salariul . Esti in slujba noastra !
Suntem OAMENI .
Este greu de inteles ?

Ma indigneaza faptul ca un politist poate sa "parfumeze" cu spray paralizant un tata care cerea sa i se dea tortul pe care il ducea la aniversarea unui copil (citeste articolul).
Indiferent ca facuse acel sofer cu masina lui trebuia tratat ca OM , domnule politist ! Iti doresc sa patesti acelasi lucru : sa te astepte copilul tau cu tortul si tu sa fii "retinut" . Lasam deoparte tubul de "parfum" , sa nu ai probleme cu inima ...

De altfel , vad ca si pe alte plaiuri , mai "democrate" (zic ei) politistii nu trateaza cu mai mult respect platitorii de impozite , sau macar sa respecte legea , asa cum este ea .

Cand pasiunea intalneste stiinta

... rolul psihologului e sa iti fie ghid in calatoria ta interioara. Toti oamenii au tot ce e nevoie in ei ca sa depaseasca orice obstacol. De asta iubesc psihologia, ca da puterea oamenilor asa cum Prometeu le-a dat focul.

Pera Novacovici : psiholog, marketer, blogger, scriitor, visator, aventurier.

Iti spun o problema mare in lume si la noi. Oamenii muncesc atat de mult ca sa dea bine in ochii celorlalti incat fac exact opusul. Problema numarul 1 e de AUTENTICITATE. Adica sa avem curajul sa fim noi chiar daca suntem aratati cu degetul. La sfarsitul zilei fiecare om are atat de multe probleme incat fiecare se gandeste la oalele lui si tu iti dai seama ca toata ziua te-ai pregatit sa arati bine, sa vorbesti bine, sa te comporti bine astfel incat sa te admire lumea iar la sfarsit nimanui nu–i pasa. Mai arunca unii comentarii rautacioase la adapostul anonimitatii sau se gasesc oameni care sa aiba o alta parere decat a ta.
Insa la sfarsit ti-ai consumat energia fiind oricine numai tu nu.
E mare lucru sa nu mai fii un sclav al aparentelor si mai ales sa arati degetul mijlociu celor care te judeca pentru cine esti. Atat de mare e dorinta de a “apartine” unui grup social incat oamenii se straduiesc sa fie cameleoni, sa se potriveasca cu acel grup insa tocmai asta te face sa te indepartezi de ceea ce inseamna sa “apartii” unui grup al tau. Doar fiind tu, cu bune si rele si cu curajul de a te arata in ciuda judecatii multimii vei reusi sa iti gasesti grupul de care chiar apartii.
Specific pentru romani e mentalitatea si atitudinea. Multi romani se plang ca niste babe plictisite care stau la sat pe prispa. Pune mana si treci la treaba.
...
Scuzele sunt accesoriu pentru romani. Adu-mi orice scuza pentru care inca nu iti traiesti viata pe care ti-o doresti si eu iti gasesc 3 cazuri de romani care in conditii mai grele ca tine au reusit ceea ce tu nu ai curaj nici macar sa incerci. Asta e batalia mea. Sa dau peste bot celor care sunt plini de scuze si victimelor. Sa le dau peste bot pana se revolta, se ridica si apoi isi schimba viata.

Citeste articolul integral in sursa .

Atitudine

Trebuie sa invatam de la altii :

“În Germania, au venit mai întâi să-i ridice pe comunişti şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după evrei şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram evreu. Apoi au venit dupa membrii de sindicat şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram membru în niciun sindicat. Apoi au venit după catolici şi nu am luat atitudine, pentru că eram protestant. Apoi au venit după mine, dar, în acel moment, nu mai rămăsese nimeni care să ia atitudine pentru mine”

Martin Nimoeller

Sursa