Când sufletul obosește să mai poarte trecutul
Există răni care nu se văd, dar dor uneori mai mult decât cele pe care timpul le vindecă la suprafață. Sunt răni lăsate de cuvinte, de gesturi, de trădări, de nedreptăți sau de oameni în care am avut încredere și de la care nu ne-am fi așteptat să ne facă rău. Unele ne-au surprins, altele ne-au schimbat, iar câteva ne-au obligat să privim altfel lumea și oamenii. Și, odată cu ele, am învățat să ne apărăm, să fim mai precauți și, uneori, să ne închidem o parte din suflet. Dar poate că cea mai grea consecință a unei nedreptăți nu este ceea ce ni s-a întâmplat atunci, ci ceea ce continuăm să purtăm în noi mult timp după ce întâmplarea a trecut.




