Se afișează postările cu eticheta blog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta blog. Afișați toate postările

miercuri, 18 noiembrie 2026

Dacă am fi, cum ar fi?

... acea întrebare pe care încercăm s-o ținem departe, 
dar care se întoarce mereu, ca un musafir nepoftit.

    Sunt oameni care intră în viața noastră fără să bată la ușă și, fără să-și dea seama, ajung să locuiască undeva în noi. Nu le-am oferit chei, nu le-am rezervat o cameră, nu le-am promis nimic. Și totuși, într-o bună zi, descoperim că sunt acolo. În gândurile noastre, în tăcerile dintre două cuvinte, în așteptarea unui telefon și, mai ales, în răspunsurile pe care le știm înainte de a pune întrebările.

Ne place să credem că nu împărțim nicio durere. Și totuși, când te sun, știi deja ce vreau să-ți spun. Îmi ghicești gândurile, îmi recunoști ezitările, îmi citești printre cuvinte. Ești un locatar permanent în mintea mea. Uneori mă întreb dacă nu cumva apropierea adevărată începe tocmai acolo unde nu mai avem nevoie să ne explicăm.

Nu mă opri!

miercuri, 11 noiembrie 2026

Vremea în care învățăm să prețuim



„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”

Versuri din „Emoție de toamnă”, scrisă de poetul Nichita Stănescu.


    Duminică. O după-amiază târzie de noiembrie, din acelea în care ziua pare obosită înainte de a se fi terminat. Noaptea trecută a fost cea mai rece de până acum. Înghețul coborâse peste oraș fără zgomot, ca un musafir nepoftit și lăsase pe la colțuri o avanpremieră albicioasă a iernii care bate la ușă.

Am ieșit din casă fără un motiv anume.

sâmbătă, 17 octombrie 2026

Anatomia unei salvări tăcute

    Trăim într-o lume care ne-a învățat să privim îmbrățișarea ca pe un semn al bucuriei sau al pasiunii. O asociem cu regăsirile zgomotoase din gări, cu promisiunile șoptite la început de drum sau cu entuziasmul unor inimi care bat prea repede. Dar există și un alt fel de îmbrățișare, mult mai puțin spectaculoasă și, tocmai de aceea, mult mai adevărată. Este îmbrățișarea de la capătul unei zile prea lungi, atunci când nu mai ai nimic de oferit, ci doar o oboseală pe care nu o poți duce de unul singur.

vineri, 4 octombrie 2019

Dorinta

"Mi-am dorit mereu să am un fel de centru în care să adun bătrânii şi copiii nimănui. Să fie împreună. Pe cei tineri să îi învăţ să preţuiască oamenii în vârstă şi să le dăruiesc astfel o altfel de familie, iar celor în vârstă, să le ofer şansa de a da mai departe învăţăturile şi înţelepciunea lor şi a le bucura bătrâneţile. Poate că printre ei ar merge şi câteva pisicuţe şi câţiva căţeluşi. Cred eu că animalele vindecă sufletul uman de durere."

duminică, 22 decembrie 2013

Din dragoste pentru fotografie si viata

În ultimii ani de şcoală generală, profesorul Munteanu (agricultură) ne-a iniţiat în tehnica fotografiei şi a procesului negativ alb-negru. Prin grija părinţilor am avut atunci primul aparat cu film lat. Am continuat la laboratorul fotografic al liceului, unde am învăţat tainele fotografiei color. La puţin timp, graţie unei burse de merit, a apărut şi primul meu aparat fotografic "serios" - Smena M. Cu ajutorul părinţilor mi-am dotat laboratorul cu cele necesare procesului negativ alb-negru: consumabile, pensete, tăvi, reactivi, lampi, temporizatoare, aparat de mărit.
După `89 am cumpărat un aparat digital de 2,1 MP adus din vest. Şase luni n-am avut cablu de descărcare, după ce-am găsit, într-un magazin din capitală, a mai funcţionat încă 6.
După aproximativ un an mi-am facut cadou de "Moş" un digital BTC, tot de 2,1MP, cu obiectiv fix şi auto focus. Am dat o mânie de bani la vremea respectivă. Îl folosesc şi astăzi, în general la fotografia tehnică. Multe din fotografiile de pe forum sunt captate cu acest aparat modest, dar foarte robust.
În timp am mai cumparat un Sanyo de 6 MP. Bun, dar foarte firav la obiectiv. Recunosc că multe fotografii ocazionale le captez cu telefonul mobil, Nokia C2 (3,2MP).
De curand, Moş Nicolaie mi-a adus un DSLR Canon EOS 1100D cu obiectiv 18-55, la care am "adăugat" în scurt timp un obiectiv Canon EF 75-300mm f/4-5.6 III, trepied, acumulator de rezervă, carduri SD generoase şi un încărcător la 12V pentru maşină şi scuter. Numa` bun de umblat pe dealuri...
Pentru că pasiunea pentru creaţie în fotografie are acum şi suport tehnic, am inregistrat pe web acest blog dedicat, e-obiectiv.blogspot.ro, unde vă invit să poposiţi pentru a retrăi clipe din viaţa mea.