Simfonia viitorului

Sau... Când AI devine muzician

   Am crescut într-o eră în care muzica se asculta la radio, prin intermediul acelor tuburi electronice misterioase, care se încălzeau și emiteau o lumină portocalie, dându-ne impresia că adăposteau o mică orchestră. Casetofoanele au apărut mai târziu, aducând cu ele magia înregistrărilor portabile. Iar ideea ca un computer să poată compune o simfonie sau să interpreteze o piesă jazz părea o utopie.

Astăzi, suntem martorii unei transformări uluitoare. Inteligența artificială a intrat în scenă, nu doar ca un asistent tehnic, ci ca un creator de muzică. Și, surprinzător pentru mine, un om care a văzut evoluția muzicii de-a lungul deceniilor, această inovație nu mă sperie, ci mă fascinează.

M-am grabit!

Nostalgie

 

Foto

Nostalgie

M-au viscolit şi ierni şi timp şi viaţă

În graba lor furtuni m-au tot cernut,

De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheaţă,

M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Am strâns mereu în pumnul meu averi,

Trufaş stăpânul lumii m-am crezut,

Pe umeri aplecaţi, ducând poveri

M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Si am visat, pân-au rămas doar vise

Nici nu mai ştiu prea bine ce am vrut

Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse

M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Iar azi, când tu îmi baţi in suflet iară

Iubirii să-i mai facem legământ...

Nu stiu de iei, sau pui altă povară

M-aş aduna, de-aş şti pe unde sunt.

Poezie de Sanda Nicucie

Foto: danielbota.ro

Unde

Te întreb prea des care-i drumul
Şi dacă bine-ai ales,
Atunci cînd cazi şi e prea greu să te ridici
Şi strîngi din dinţi,
Te gîndeşti prea mult la trecut şi numai de bine parcă iar te minţi
Si ştii că ai un plan şi planul tău e viaţa ta.
Din care rupi fără să ştii ani cu ani
Şi-ai vrea să fii acolo unde,
Cineva mereu te-aşteaptă unde,
Ploile mărunte spală toamnă după toamnă - praful de pe străzi,
Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineţi lumea se salută,
şi vezi zîmbete nu doar în fotografii.
Anii trec neobservaţi, parcă vor să fie uitaţi şi rămîn tot mai puţini,
Ai schimbat prea mulţi găzdaşi însă printre cei rămaşi sunt nostalgie si-un şir de insomnii,
Eşti lacăt fără chei, avem acelaşi stil dictat subtil de părţile de unde venim,
De unde-i…

Barladul, la 56 de ani

In ultimul timp, la recomandarea medicului dar si din dorinta a face pofta de somn,  pentru ca nu am acces la piscine din vile de protocol, obisnuiesc sa pedalez in fiecare seara. O jumatate de ora de miscare intensa. De la Cerbul de Aur la Confectii si cateva ture de parcare la Lidl. 30-40 minute. Asa s-a intamplat si in seara de 31 mai. Dupa miezul noptii m-am oprit sa vad orasul, la 56 de ani ai mei, abia impliniti. Barladul - un furnicar, ca intotdeauna. Eu... bucuros ca am acest privilegiu si un pic nostalgic. La socoteala apar 10 ani in plus. Cand or fi trecut oare?!

1 Iunie 2018

La revedere, toamna

Ne-am bucurat de roade și ne-am speriat de răcoarea nopților de toamnă. Dar toamna a plecat după dealuri, mai la sud. Inevitabil, iarna și-a întins mantia albă. Am scos la îndemână fularul, manușile și căciula. Cu speranța că ne întâlnim și la anul, la revedere toamnă!

Foto

Nostalgie

Toamna sa fie de vina?

E toamna iar

Nostalgie

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Nichita Stanescu

Visez...

Vis de octombrie