Acela

Mi-e dor de tine, -acela care

Mi-a fost şi toamnă şi iertare,

Şi mi-a lăsat în braţe vara

Şi-n piept lumina şi povara. 

Autor necunoscut

Toamna ruginie

 Foto

Toamna...

"Toamnă, fă-mi cărarea frumoasă prin anii de frunze ce cad... "

Vasile Maricel Grosu

 

Al cincilea anotimp

"Femeia este al cincilea anotimp, in care natura se odihneste, amintindu-si toate florile primaverii, toate privighetorile verii, toti strugurii toamnei si toate ninsorile iernii."

Grigore Vieru

Eu? Prin viata...

 

Frumos și blând

S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.
Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.

Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.
Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,

Nedumerit în sinea sa:
-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:
-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu

Blând, răbdător, dar totuși, viu.
Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.
-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,

Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.
Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Poezie de Silviu Marius Muntean

De va veni

De va veni la tine vântul,

Purtând povestea mea amară,

Jelitul lui să nu te-nfrângă,

Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă

Nemilostiva lege-a firii;

Sărutul otrăvit al brumii

Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă

O frunză veştedă-n cărare,

Când codrii freamătă alături

Şi râd în răsărit de soare?..."

De va veni la tine vântul - Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881— d. 7 mai 1938)

Sufletul...

Uneori sufletul prinde miros de vânt, de melancolie, de dor... de singurătate!

 

Unde

Nu regret...

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
inimă răcită prea devreme
s-o pornesc din nou desculţ la drum,
stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
pui pe buze flacăra pornirii
o, pierdutul prospeţimei har
cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,
rar ning fagii frunzele deşarte...
binecuvântat să fie deci
că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig - Serghei Esenin

Cu un sarut

Though we've got to say goodbye for the summer

Darling, I promise you this

I'll send you all my love

Every day in a letter

Sealed with a kiss

Yes, it's gonna be a cold, lonely summer

But I'll fill the emptiness

I'll send you all my dreams

Every day in a letter

Sealed with a kiss

I'll see you in the sunlight

I'll hear your voice everywhere

I'll run to tenderly hold you

But darling you won't be there

I don't wanna say goodbye for the summer

Knowing the love we'll miss

Oh, let us make a pledge

To meet in September

And seal it with a kiss

Yes, it's gonna be a cold, lonely summer

But I'll fill the emptiness

I'll send you all my love

Every day in a letter

Sealed with a kiss

Sealed with a kiss

Sealed with a kiss

Doamna

Ce frumoasă sunteți, doamnă,
Chiar și-așa, puțin mai tristă
Când pășiți ușor spre toamnă,
Vara voastră mai există.

Când pășiți pe drum pierdută
Undeva într-o visare,
Soarele parcă sărută
Umbra voastră pe cărare.

Și așa frumos vă șade
Cănd vreți să puneți la loc
O șuviță ce tot cade
Și alunecă din coc.

Chiar dacă vă enervați
Când vă credeți furioasă
Poate nu știți, dar aflați
Doamna mea, sunteți frumoasă!

Știți voi doamnă ce minune,
Ce miracol v-a-ntrupat
Dar pe drum, câte un june
Vă privește încântat.

Fiindcă-n trupul de fecioară
Simt că se adăpostește
Încă multă primăvară
Care vă întinerește.

Iar de cumva se întâmpă
Un fir alb să strălucească
Ici și colo, pe la tâmplă,
Iarna n-o să poposească.

Până fulgii or să cearnă
Fluturi albi într-o ninsoare,
Bucurați-vă azi, doamnă
De căldură și de soare!

E ceva ce mă îndeamnă
Să vă-ntreb ce v-a-ntristat
Iar de nu-mi răspundeți, doamnă,
Răspund eu: n-a meritat!

Doamna mea fără de nume
Știu că nu vă regăsiți
Căci veniți din altă lume,
Dar vă rog eu să zâmbiți .

Doamna, de Florentina Mitrică

Fir-ar...

Ultima seara de octombrie

 Trec anii, trec lunile-n goană... 

foto. Andrzej Berłowski

Aceiasi doamna

Unde

Te întreb prea des care-i drumul
Şi dacă bine-ai ales,
Atunci cînd cazi şi e prea greu să te ridici
Şi strîngi din dinţi,
Te gîndeşti prea mult la trecut şi numai de bine parcă iar te minţi
Si ştii că ai un plan şi planul tău e viaţa ta.
Din care rupi fără să ştii ani cu ani
Şi-ai vrea să fii acolo unde,
Cineva mereu te-aşteaptă unde,
Ploile mărunte spală toamnă după toamnă - praful de pe străzi,
Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineţi lumea se salută,
şi vezi zîmbete nu doar în fotografii.
Anii trec neobservaţi, parcă vor să fie uitaţi şi rămîn tot mai puţini,
Ai schimbat prea mulţi găzdaşi însă printre cei rămaşi sunt nostalgie si-un şir de insomnii,
Eşti lacăt fără chei, avem acelaşi stil dictat subtil de părţile de unde venim,
De unde-i…

N-ar trebui

O alta parere?!

„Toamna a fost inventată pentru tristeţe. Toamna a fost inventată pentru iubirile care se duc. Multă vreme am crezut că toamna ar trebui interzisă, că ar trebui să se introducă o lege împotriva lunii octombrie, multă vreme mi-a fost ciudă pe soarele ăsta care se resemnează atât de repede şi ne lasă singuri, plumburii şi alergici la ceai, şi imuni la Bacovia. [...] Toamna a fost inventată ca să-ţi trăieşti tristeţea şi să o înţelegi. Doar aşa vei pricepe cu adevărat de ce un cer este albastru, de ce frunzele sunt verzi, de unde atâta roşu când se înserează, de ce soarele face pielea arămie, de ce dragostea luminează în toate culorile posibile. Toamna a fost inventată ca să şi se facă un dor nebun după toate lucrurile care au fost. Toamna a fost inventată ca să le pricepi când ele se întorc.” 

Matei Florian

Ultima noapte

Ultima noapte de octombrie să vă găsească sănătoși iar in luna noiembrie zambetul sa va insoteasca mereu.

Sa auzim de bine prieteni!

Click pe imagine pentru marire!

Foto

Toamna dupa toamna