Acelasi, dar un pic... altfel

Sindromul Asperger este o tulburare de dezvoltare din spectrul autist, caracterizată prin dificultăți în interacțiunile sociale și comunicarea nonverbală, dar fără o întârziere semnificativă în dezvoltarea cognitivă sau a limbajului. Se manifestă prin interese foarte specifice și restrictive, comportamente repetitive sau rutine rigide și o sensibilitate crescută la stimuli senzoriali. Persoanele cu Asperger pot excela în domenii care necesită concentrare și atenție la detalii, putând funcționa adesea în educația standard și la locul de muncă. 

Caracteristici principale

- dificultăți sociale și de comunicare;

- probleme în interpretarea limbajului corpului, expresiilor faciale și tonului vocii;

- dificultate în a iniția și menține conversații, care pot fi monotone sau „robotice”;

- evitarea contactului vizual;

- dificultăți în înțelegerea emoțiilor celorlalți și exprimarea propriilor emoții într-un mod adecvat;

- interese intense și specifice asupra unor subiecte restrânse;

- comportamente repetitive sau rutine rigide, cu o rezistență mare la schimbări;

- coordonare motorie neîndemânatică;

- sensibilitate crescută la stimuli senzoriali (sunete, lumini, texturi);

- capacitate intelectuală și de limbaj verbal neafectate sau chiar peste medie. 

Notă importantă

Deși prezintă provocări, mulți adulți cu Asperger își pot desfășura activitățile zilnice și profesionale fără adaptări majore, datorită abilităților lor de concentrare și atenție la detalii. 

Adevar si pedeapsa

„Nu cădea în capcana idealismului și nu te amăgi că adevărul te va apropia de oameni. Oamenii îi iubesc și îi prețuiesc pe cei care le oferă iluzii reconfortante. De-a lungul istoriei, cei care au spus adevărul au fost, de cele mai multe ori, pedepsiți.” 

 Friedrich Nietzsche

Fericirea

Fericirea este sa poti pune doua farfurii pe masa, sa ai cu cine imparti hrana, apa, soarele, serile, fiecare zi din viata. Asa incepe bogatia. Singura pe care o putem lua cu noi.

Cumpăr timp

Să dăm ora înapoi

Iubita mea, se schimbă iarăși ora,

voi sta cu tine-n noaptea asta mult

să facem nebunii precum Pandora

că arde-n noi iubirea cu tumult

și ora-n plus sunt sigur că m-ajută

din trupul tău angelic și fierbinte

să-ți savurez mișcările de ciută

chiar dacă îți promit că sunt cuminte.

Ar fi păcat s-o pierdem fără rost,

minute-n plus se dau o dată-n an

și-apoi iubirea o să intre-n post

și vom visa cu ochii în tavan.

Aș vrea în fiecare săptămână

să dăm, trei ore, ceasul înapoi,

să gust din sânul dulce, din fântână,

clipele-n plus, de vineri până joi

și de putem, să facem și-o rezervă

că vine primăvara și ne minte,

atunci când dragostea este în vervă,

umblă la ceas și dă ora-nainte,

iar nopțile fierbinți vor curge iute,

nu ne vor satisface pe-amândoi

și vreau, acum, când noaptea-i pe trecute

să dăm, de mână, ora înapoi.

Versuri de Ioan Grigoraș

Alinare

Prezent în liniște

"A fost o vreme în care o prietenă dragă obișnuia să întârzie la toate petrecerile mele. Ajungea când distracția era aproape de sfârșit, când invitații începeau să plece, și eu rămâneam cu un gust amar, simțind că nu eram destul de importantă pentru ea, că nu mă respecta, că prezența mea nu însemna prea mult. Nu i-am reproșat niciodată, dar în tăcerea mea am purtat această frustrare. Abia după mult timp, într-o discuție sinceră, am aflat adevărul: ea venea intenționat atunci, ca să rămână doar cu mine. Își dorea să-mi rămână aproape în liniște, să se bucure de mine fără aglomerația și gălăgia petrecerii. Și, brusc, am văzut altfel toate acele seri: ea era cea care rămânea până la capăt, care mă ajuta să spăl vasele și să pun ordine în haos, cea care mă însoțea în momentul acela delicat în care bucuria se stinge și rămâne doar oboseala și golul casei. Am înțeles atunci că nu toți oamenii își arată dragostea în mod vizibil, prin gesturi grandioase sau prin prezență zgomotoasă. Unii aleg discreția, aleg să stea în umbră, dar să fie acolo unde chiar contează: la final, când cortina se lasă și când sufletul rămâne gol, vulnerabil și singur. Și mi-am dat seama că unele dovezi de prietenie nu strălucesc la prima vedere, dar au o lumină discretă, ca o candelă care nu se stinge și care rămâne aprinsă tocmai atunci când toți ceilalți pleacă. Prietenia adevărată nu e despre a fi prezent în centrul aplauzelor, ci despre a fi prezent în liniștea de după."

Sursa, Irina Binder