Se afișează postările cu eticheta apusuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta apusuri. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 noiembrie 2026

Ce-ar fi viața fără poveste...

   
    Ce-ar fi viața fără poveste? Fără întâmplările care ne-au schimbat drumul, fără oamenii care ne-au rămas în suflet, fără întâlnirile întâmplătoare care s-au transformat în amintiri și fără acele clipe despre care, după ani și ani, încă mai spunem: „Îți amintești?”
Poate că ar fi doar o înșiruire de zile, o succesiune de dimineți și seri, de răsărituri și apusuri, în care timpul ar trece fără să lase urme. Am munci, am obosi, am dormi și am lua-o de la capăt. Am număra anii, dar n-am mai ști să le dăm un înțeles. Pentru că viața nu se măsoară, până la urmă, în ani, ci în poveștile pe care le adunăm în ei.

Fiecare dintre noi poartă în suflet o carte nevăzută.

joi, 28 iulie 2022

Intr-o zi


Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost cînd am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele se-ntorc în nori, Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cântec pe viori. Ne vom întoarce într-o zi, Şi cei de azi, cu paşii grei, Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi, Cum vom pătrunde-ncet în ei. Ne vom întoarce ca un fum, Uşor, ţinându-ne de mâini, Toţi cei de ieri în cei de-acum, Cum trec fântânile-n fântâni. Cei vechi ne-om strecura, tiptil, În toate dragostele noi Şi-n cântecul pe care şi-l Vor spune alţii după noi. Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări, Cu vechiul nostru duh fecund, Ne-napoiem şi-n disperări, Şi-n răni ce -n piepturi se acund.
Şi-n lacrimi ori în mângâieri, Tot noi vom curge zi de zi, În tot ce mâine, ca şi ieri Va sângera sau va iubi!

Ne vom întoarce într-o zi, de Radu Gir