Clipa

Cineva

Zbor

Intr-o zi

Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost cînd am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele se-ntorc în nori, Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cântec pe viori. Ne vom întoarce într-o zi, Şi cei de azi, cu paşii grei, Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi, Cum vom pătrunde-ncet în ei. Ne vom întoarce ca un fum, Uşor, ţinându-ne de mâini, Toţi cei de ieri în cei de-acum, Cum trec fântânile-n fântâni. Cei vechi ne-om strecura, tiptil, În toate dragostele noi Şi-n cântecul pe care şi-l Vor spune alţii după noi. Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări, Cu vechiul nostru duh fecund, Ne-napoiem şi-n disperări, Şi-n răni ce -n piepturi se acund.
Şi-n lacrimi ori în mângâieri, Tot noi vom curge zi de zi, În tot ce mâine, ca şi ieri Va sângera sau va iubi!
Ne vom întoarce într-o zi, de Radu Gir

Eu si... ploaia

Frumos și blând

S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.
Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.

Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.
Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,

Nedumerit în sinea sa:
-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:
-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu

Blând, răbdător, dar totuși, viu.
Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.
-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,

Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.
Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Poezie de Silviu Marius Muntean

Vant si lacrimi

Asimetrie

Te-aș întreba și astăzi, cum ești și ce mai faci,

Dar ai sedus tăcerea și te-ai ascuns s-o taci,

În timp ce eu prin beznă mă zbucium fără rost,

Sperând să-nvii un Este, dintr-un răpus A fost.

Te-aș întreba și astăzi de-n tine mai trăiesc,

Dar florile iubirii și iarna înfloresc,

Și-atunci încui cuvinte o vreme într-un gând,

Și-nchiriez speranțe, și-așa trăiesc, sperând.

Te-aș întreba și astăzi nepuse întrebări,

Însă n-aș vrea să tulbur profunde resemnări;

Și-n taină cumpăr lacrimi din inimi ce se frâng,

Apoi când plouă norii, m-așez cu ei...și plâng.

Te-aș întreba și astăzi ceva, dar mă abțin;

De fapt, voiam a-ți spune, că...Tot...și nu puțin...

Privesc într-o oglindă cum se mai naște-un rid,

Sunt doar o altă Ană, captivă într-un zid...

Asimetrie, de Licuța Pântia

Sursa

N-ar trebui

In noapte, stelele nu mor

Amintiri

Cerul

Intre soare si ploi

Norii din viata mea

Norii vin plutind în viața mea, nu doar să aducă ploaie sau furtună, ci să adauge culoare cerului la apus.

Tagore

Harta sufletului?