Tăcere și emoție

Du-mă, Dorule, în Vale

Dragostea mea...

[Strofa 1]Ascultă vântul cântând un cântec trist și vechiȘtie că te părăsesc astăziTe rog nu plânge sau inima mea se va frângeCând voi pleca de drumul meu
[Refren]La revedere, dragostea mea, la revedereLa revedere și au revoirAtâta timp cât îți amintești de mineNu voi fi niciodată prea departeLa revedere, dragostea mea, la revedereVoi fi mereu sincerAșa că ține-mă în visele talePână mă voi întoarce la tine
[Strofa 2]Vezi stelele pe cerul de susVor străluci oriunde aș rătăciMă voi ruga în fiecare noapte singuraticăCa în curând să mă călăuzească acasă
[Refren]La revedere, dragostea mea, la revedereLa revedere și au revoirAtâta timp cât îți amintești de mineNu voi fi niciodată prea departeLa revedere, dragostea mea, la revedereVoi fi mereu sincerAșa că ține-mă în visele talePână mă voi întoarce la tine
[Final]La revedere, iubirea mea, la revedere.La revedere și au revoir.Atâta timp cât mă ții minte,nu voi fi niciodată prea departe.La revedere, iubirea mea, la revedere .Mereu voi fi sincer.Așa că ține-mă în visele talepână mă voi întoarce la tine.

Intr-o zi

Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost cînd am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele se-ntorc în nori, Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cântec pe viori. Ne vom întoarce într-o zi, Şi cei de azi, cu paşii grei, Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi, Cum vom pătrunde-ncet în ei. Ne vom întoarce ca un fum, Uşor, ţinându-ne de mâini, Toţi cei de ieri în cei de-acum, Cum trec fântânile-n fântâni. Cei vechi ne-om strecura, tiptil, În toate dragostele noi Şi-n cântecul pe care şi-l Vor spune alţii după noi. Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări, Cu vechiul nostru duh fecund, Ne-napoiem şi-n disperări, Şi-n răni ce -n piepturi se acund.
Şi-n lacrimi ori în mângâieri, Tot noi vom curge zi de zi, În tot ce mâine, ca şi ieri Va sângera sau va iubi!
Ne vom întoarce într-o zi, de Radu Gir

Intoarcere

 

Ne vom intoarce de fiecare data acolo unde am lasat o parte din noi. Intr-un loc, intr-un gand, intr-un vis, intr-un suflet...

Singurul loc

Întoarcerea oșteanului

Acasă am ajuns târziu.
Să mă iertați, cinstite fețe,
Dar lung e drumul prin pustiu
Și nu e nimeni să te-nvețe...

Mânat de gând, bătut de dor,
Călcat-am zarea-ntinsă
Prin lung pustiu, rătăcitor
Oștean din țara-nvinsă.

Singurătăți de om tăcut
M-au însoțit pe cale,
M-a-nconjurat pustiul mut
Și-a neamului meu jale.

În fața Sfinxului am fost
Și-am pus o întrebare:
Au are ori nu are rost
Să ne cătăm scăpare?

El mi-a răspuns, cu ochii goi
Privind în zări celeste:
Sămânța de scăpare-n voi
A încolțit și crește.

La tine-acasă vei găsi
Răspunsuri încă multe
Pe care lumea s-o-ndesi
Grăbită să le-asculte.

Mai fost-am la un Munte-Ascuns,
Unde strămoși de sânge
Păstrau al semnelor răspuns,
Să aflu de-om învinge.

Am pipăit cu ochi de dor
Al peșterilor pântec
Pe care semnele de zbor,
Ca-ntr-un străvechi descântec,

Grăiesc prin glasuri de eroi
Plecați din astă lume
De cine-am fost odată noi
Și ce purtăm în nume...

Astfel aflat-am, om sărac
Născut din vechiul sânge,
Că semnul sfânt de geto-dac
E semnul care-nvinge.

Acasă am ajuns târziu...
Iertare vouă, oameni buni,
Dar greu e drumul prin pustiu
Și lungă-i calea la străbuni...

Întoarcerea oșteanului, de Pavel Corut

Mai mult ca viata!

Stiu ca te vei intoarce

Acasa

Da, da! Ochii tai!

Aripi si radacini

Două şoapte

Mi-e dor...