Nu te grăbi

Lumina

Cumpăr timp

Viața

Viaţa bate, viaţa pupă

A fost rău şi bine… după

Şi când pupă şi când bate

Viaţa… merge mai departe.

Viaţa dă şi viaţa cere

Azi pelin şi mâine miere

De coşmar şi de poveste

Nu se cată, se trăieşte.

Viaţa-vrabie în mână 

Şi hulub, în cea streină

Hojma pare mai frumoasă

Viaţa-vulpe mincinoasă.

Viaţa cea mai mare şcoală

Târnăcop şi nicovală

Nu mai eşti acelaşi… după

Viaţa bate, viaţa pupă. 

Poezie de Cătălina Lungu

Trecutul - Busola sau harta pentru altii?

Prea tarziu sau prea devreme

Cand clapele pianului vorbesc

Povestea

La Circ
Un accident banal
—Un acrobat,
Un salt mortal
Si
Acrobatul nu s-a mai sculat
Alamurile din orchestra au tacut,
Iar clovnii din arena au tipat
Dar publicul din staluri n-a crezut
Ca poate fi si-un accident adevarat
Si-a fluierat
Zadarnic
—Mortul n-a mai inviat
Pacat de el !
Era un tanar acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus si pana jos,
De care publicul se minuna,
Cand il vedea-ndoit ca un inel,
Sau cand pe bara fixa se-nvartea
Ca o morisca de cafea
Cu balerina langa el!
Dar balerina nu-l iubea!
Povestea lui?
Hm!
Povestea mea
—A mea,
A ta
Si-a altora!
Acelasi accident de circ, banal
O zi «relache»,
Si-apoi, la fel,
Cu-aceeasi balerina langa el,
Alt acrobat
Alt salt mortal!

Ultima oră, de Ion Minulescu

De va veni

De va veni la tine vântul,

Purtând povestea mea amară,

Jelitul lui să nu te-nfrângă,

Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă

Nemilostiva lege-a firii;

Sărutul otrăvit al brumii

Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă

O frunză veştedă-n cărare,

Când codrii freamătă alături

Şi râd în răsărit de soare?..."

De va veni la tine vântul - Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881— d. 7 mai 1938)

Nebuna

​

Voi o vedeți fugind prin sat,
     Cu zdrențele șiroi,
Desculță-n ger, cu ochii supti,
     De cine rîdeți voi?
Și după dînsa, curioși,
     De ce fugiți în roi?

Ce fel de rău v-a făcut ea,
     De-i faceți rău? Scuipînd
În urma ei, o huiduiți
     Cînd iese-n drum, și cînd
Vă vine-n prag flămîndă, voi
     O bateți înjurînd.

Îi știți povestea ei? De-o știți,
     Ce mult vă cred mișei.
Dar nu! Atunci ați fi miloși
     Cu dînsa, dragii mei.
Veniți dar, vreau azi să vă spun
     Povestea vieții ei.

Pe deal, în revărsat de zori,
     Un bucium repetat
Dă sunet, și lătrau zăvozi;
     Bărbat lîngă bărbat
Ieșea din văi, suia pe culmi
     Cu groful la vînat.

Sărmani iobagi! Un sat întreg
     Cu sîlă-n codri dus,
Pe placul unui domn nebun!
     Și sus și tot mai sus
Treceau, purtînd în ochi grăbiți
     Un cerb pe goană pus.

Și șir de șir gonaci stăteau
     În umbra de copaci,
Și contele pe-un tînăr cal
     Da frîu ca dus de draci,
Dar iată! Calul sub picior
     A prins p-un biet gonaci!

Arama potcovită-n piept
     Un larg mormînt făcu,
Au stat iobagii marmor toți,
     Dar Arpad groful nu:
Zburînd pe cal, privea 'napoi
     Cu rîsete, huhu!

Luptîndu-se cu moartea, el
     În pat se zvîrcolea,
Și biata mă-sa! Vezi-o azi
     Cum plînge-n hohot ea?
Același plîns, pe care-atunci
     Sărmana îl plîngea.

Sărmana! Și vă bateți joc
     De traiul ei d-acum;
Dar mama voastră n-ar putea
     S-ajungă oarecum
Nebună? V-ar plăcea s-o știți
     De rîs obștesc pe drum?

Oh, leacul! unde-i? Din pămînt,
     Din foc ea l-ar fi scos!
Erau săraci. Bărbatul ei,
     De mult bolnăvicios,
Zăcea și el, puteai de slab,
     Să-i numeri os de os.

Pe lait ficior, părinte-n pat,
     Pe răni al cîrpei nod,
Și-n vatră focul stins de mult
     Și nu-i porumb în pod;
Trei zile, iar a patra zi
     Doi morți sub un prohod!

Iar azi, cînd se trezește-n ea
     Nelimpedele gînd
Al morții lor, ce rîs aflați
     În plînsul ei? Urlînd
Mortește, biata, iat-o iar,
     De zid cu fruntea dînd.

Și vezi cum face gesturi ea,
     Așa precum în joc
Desmierzi copii? Cum rîde ea,
     Ca omul în noroc?
Apoi răsare blăstămînd;
     Și-i varsă gura foc.

Rusanda e, copila ei!
     În ușa tinzii-n prag,
O desmierda ea nopți întregi
     Ca un odor pribeag.
Ea singură i-a mai rămas
     Din tot ce-avuse drag.

Privindu-si fata, îi părea
     Și traiul mai domol,
Frumoasă, ca un sfînt potir
     P-al schitului pristol,
Și harnică, din ceas în ceas
     Umplînd al casei gol.

Dar într-o zi, la casa ei
     S-abate un argat:
-"Vrea domnul o cămașă-n flori
     Cu portul de la sat -
Tu, Sando, cosi cea mai isteț,
     Să mergi dar la palat!"

S-a dus. Dar Arpad, el fierbea
     De patimi păgînești.
-"De ce-ncui ușa? Ce vrei tu?
     Turbatule ce ești!"
Și capul ea și l-a zdrobit
     De drugii din ferești

A fost prea mult! Cînd i-au adus
     Pe Sanda doi argați,
Ea n-a mai plîns, a stat ca stan,
     Cu pumnii ridicați,
Cu gura plină de blăstăm,
     Cu ochii înghețati.

Ești om nebun, cînd vrei să porți
     Întreg onorul tău!
Nimic nu-i sfînt! Căci cei tari pot
     Sili pe slabi la rău,
Și domnii sunt d-aceea tari,
     Căci rîd de Dumnezeu!

Și-aici i-a izbucnit din ochi
     Plînsoarea bob de bob,
Și jos, săcată de simțiri,
     Căzu ea toată sdrob.
Domn groful, domn și Dumnezeu,
     Ei ambii rîd de rob.

Și noi? Să rîdem înjurînd
     Pe robi? De ce pe ei?
De ce nu domni? Giganți în drept
     Și-n suflete pigmei.
Cu crucea-n mîni să-i pălmuiești
     Pe domni, ca pe mișei!

Nebuna, de George Coșbuc

Foto: Maia Morgenstern (Patimile lui Hristos, 2004)

"o prea mare iubire ucide" - o poveste adevarata

 

„Mistrețul cu colți de argint” este considerată a fi una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română. Autorul, Ștefan Augustin Doinaș (numele real Stefan Popa), a murit pe masa de operaţie, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, în urma unui infarct. Se intampla pe 25 mai 2002. Sotia, Irinel Liciu (fosta prim-balerina la Opera Romana in anii 60) a refuzat să îi supravieţuiască. S-a dus acasă, în apartamentul pe care îl împărţiseră vreme de 42 de ani, şi a înghiţit un pumn de somnifere. Avea 74 de ani şi a considerat că viaţa nu mai are rost fără cel pe care l-a iubit. Înainte de gestul fatal şi-a scris ultimele cuvinte de dragoste pe o foaie albă de hârtie: "Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide".

Surse: 1, 2

Trandafirii nu-mi plac

Pentru ochi verzi

Femeia - omul de ZECE

Sfarsit?

 

Toate poveștile au un sfârșit. În viață, orice sfârșit înseamnă un nou început.

In ultimul vagon

În fiecare an vara, mama și tata își duceau fiul cu trenul la casa bunicii. Apoi se întorceau acasă cu același tren a doua zi.

Băiatul, când a crescut, le-a spus părinților:

- Sunt mai mare, ce spuneti dacă anul acesta încerc să merg singur la bunica?

După o scurtă discuție, părinții au fost de acord. Acolo stăteau pe peronul gării, făcând cu mâna, dând ultimele recomandări de la fereastră, în timp ce el continua să repete:

- Da, știu, știu, au spus-o deja de o sută de ori ...!

Trenul era pe cale să plece și tatăl a spus: - Fiule, dacă te simți brusc rău sau ți-e frică, asta este pentru tine! - și a pus ceva în buzunarul fiului său.

Băiatul era singur, așezat în vagon, fără părinți, pentru prima dată, privind curios de la fereastră. În jur, necunoscuții au împins, au făcut zgomot, au intrat în compartiment, au ieșit, controlorul a făcut comentarii despre faptul că era singur, cineva chiar l-a privit cu regret și dintr-o dată băiatul s-a simțit foarte incomod și trist, tot mai mult.

Lăsând capul jos, s-a cufundat în colțul scaunului și au început să curgă lacrimi.

În acel moment și-a amintit că tatăl său pusese ceva în buzunar. Cu o mână tremurândă a bâjbâit și a găsit o hârtie, pe care avea scris acest lucru - Fiule, sunt în ultimul vagon - ...

Acesta este modul în care în viață trebuie să-i lăsăm pe copiii noștri să plece, având încredere în ei, dar trebuie să fim mereu în ultimul vagon, astfel încât să nu se teamă.

Să fim aproape cât trăim.

Sursa

O poveste...

Historia de un amor

Guadalupe Pineda

Ya no estas mas a mi lado corazón
En el alma sólo tengo soledad
Y si ya no puedo verte
Por qué Dios me hizo quererte
Para hacerme sufrir mas

Siempre fuiste la razón de mi existir
Adorarte para mi fue religión
En tus besos yo encontraba
El calor que me brindaba
El amor y la pasión

Es la historia de un amor
Como no hay otro igual
Que me hizo comprender
Todo el bien, todo el mal
Que le dio luz a mi vida
Apagándola después
Hay que vida tan obscura
Sin tu amor no viviré

Siempre fuiste la razón de mi existir
Adorarte para mi fue religión
En tus besos yo encontraba
El calor que me brindaba

Es la historia de un amor
Como no hay otro igual
Que…

Unde?

- Unde este inima ta? Ai spus că mă iubești Nu mai ai niciun folos pentru mine Și m-ai lăsat în urmă, oh Tu, tu ești cel din povestea mea Cel care a luptat pentru mine Acum este o minciună ... Tu, nu mă poți iubi și lasă-mă aici Nu, nu, nu, și tu, nu, nu poți face asta corect O, unde îți este inima dragă Ai pierdut-o, ai pierdut-o, în frigul nopții? Acum dragă, pot vedea prin promisiunea ta Știu că nu prea vrei asta Nu mai ai nevoie de mine Adevărul, este rănitul întristării Când nu mai este mâine Și acum este la revedere ... O, tu nu mă poți iubi și lasă-mă aici Nu, nu, nu, și tu, nu, nu poți face asta corect O, unde îți este inima dragă Ai pierdut-o, ai pierdut-o, în frigul nopții? Acum, te voi iubi de la distanță Nu suporta această existență, iubindu-te încă ... Și tu, ai trecut la noua ta iubire Fericită și zâmbitoare, ai noul tău fior O, tu nu mă poți iubi și lasă-mă aici Nu, nu, nu, și tu, nu, nu poți face asta corect O, unde îți este inima dragă Ai pierdut-o, ai pierdut-o, în frigul nopții?

Povesti de dragoste

Cine esti?