M-am agățat de iluzii

Printre confuzii și visele în doi

Asimetrie

Te-aș întreba și astăzi, cum ești și ce mai faci,

Dar ai sedus tăcerea și te-ai ascuns s-o taci,

În timp ce eu prin beznă mă zbucium fără rost,

Sperând să-nvii un Este, dintr-un răpus A fost.

Te-aș întreba și astăzi de-n tine mai trăiesc,

Dar florile iubirii și iarna înfloresc,

Și-atunci încui cuvinte o vreme într-un gând,

Și-nchiriez speranțe, și-așa trăiesc, sperând.

Te-aș întreba și astăzi nepuse întrebări,

Însă n-aș vrea să tulbur profunde resemnări;

Și-n taină cumpăr lacrimi din inimi ce se frâng,

Apoi când plouă norii, m-așez cu ei...și plâng.

Te-aș întreba și astăzi ceva, dar mă abțin;

De fapt, voiam a-ți spune, că...Tot...și nu puțin...

Privesc într-o oglindă cum se mai naște-un rid,

Sunt doar o altă Ană, captivă într-un zid...

Asimetrie, de Licuța Pântia

Sursa