Se afișează postările cu eticheta teama. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta teama. Afișați toate postările
sâmbătă, 11 ianuarie 2025
joi, 19 octombrie 2023
O picatura
marți, 21 februarie 2023
marți, 12 iulie 2022
duminică, 13 februarie 2022
Pachetul libertate
Majoritatea oamenilor nu vor libertate, pentru că libertatea implică responsabilitate și majoritatea oamenilor sunt speriați de responsabilitate.
Sigmund Freud
sâmbătă, 6 noiembrie 2021
vineri, 29 octombrie 2021
Cineva
marți, 1 iunie 2021
Prea mult copil...
Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.
Şi azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum creşte firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?
De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?
De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-şi iau parfum atâtea flori?
Cum cânt'-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roşu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.
Poezie de Bunget Marin
vineri, 18 decembrie 2020
joi, 5 martie 2020
Iubirea cea mai mare
Adânca privire
de Adrian Păunescu
Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţeaza umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.
Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.
Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.
Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.
Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.
Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.
Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.
Profeţii însă iată ce-mi arată :
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.
miercuri, 5 februarie 2020
joi, 26 decembrie 2019
marți, 11 decembrie 2018
Iubirea cea mai mare
Adanca privire
Sunt plin de tine daca pleci de-acasa, cu tine vesnic m-as impovara, cand, noapte-zi, peretii ma apasa eu, sub sprancene port privirea ta. Absenta ta ca streangul sub barbie ma strange, daca tu te-ndepartezi, iar mana stanga parca-mi e pustie tragandu-mi inima catre zapezi. O umbra sant, atunci cand tu n-ai umbra, incuviinteaza umbrei care sant sa nu se teama cand cu tine umbla oriunde pui piciorul pe pamant. La paginile scrise inainte de ceilalti orbi care-au putut vedea adaug ca iubirea reaprinde si ochii tai,aici, in fruntea mea. Caci asta e iubirea cea mai mare, sa vezi cu ochii celuilalt, adanc, iar cand nu e cu tine si te doare Sa-i simti in ochii tai pe-ai lui cum plang. Asa simt eu acum cand esti departe si nu mai stiu e noapte sau e zi, te tin aici pe viata si pe moarte, te vad ca ma si tem ca vei orbi. Din ochii tai mi-i fac pe-ai mei acasa, ca pe-o lumina vie te astept, dar stanga mea, de dorul tau, ma lasa, zmulgandu-mi parca inima din piept. Nici nu mai stiu, e iarna sau e vara, privirile ni s-au unit de tot raman aici, dar am fugit afara, te-as parasi cumva, dar nu mai pot. Zapezi si flori traiesc impreunate, miracol si cosmar, la fel, asa, cutitul altii mi-l infig in spate, Tu ai privirea in privirea mea. Si poate ca aceasta e iubirea, nu numai gelozie si asalt, ci sa-ti modifici intr-atat privirea incat sa vezi la fel ca celalalt. Profetii insa iata ce-mi arata : te sorb din ochi, precum si tu ma sorbi, si ne vom cheltui lumina toata, ingenunchind sub cer ca niste orbi.
luni, 5 iunie 2017
Spune-i
Sunt speriată,
Mi-e atât de teamă să arăt că-mi pasă.
Va crede că sunt slabă
Dacă tremur atunci când vorbesc?
O-dar dacă
Există altcineva la care el se gândeşte?
Poate că e îndrăgostit,
M-aş simţi ca o proastă,
Viaţa poate fi atât de nemiloasă,
Nu ştiu ce să fac.
Cu inima deschisă,
Dar ce trebuie să-nţelegi
E că nu poţi lăsa ca şansa
De a-l iubi să-ţi scape.
Să-i spun?
Spune-i că soarele şi luna
Răsar în ochii lui,
Comunică cu el
Şi şopteşte-i
Cuvinte tandre atât de blânde şi de dulci,
Strânge-l în braţe ca să-i simţi inima bătându-i,
Iubirea va fi darul pe care ţi-l vei face singură.
Cu delicateţea pe care o simţi înăuntru,
Iubirea ta nu-ţi poate fi refuzată,
Adevărul te va elibera,
Vei avea ceea ce e sortit să ai,
Toate la timpul lor, vei vedea.
E singurul lucru de care sunt sigură,
Nu cred că aş putea suporta
Dacă l-aş lăsa să plece
Când am atâtea de spus,
Iubirea este lumina care străluceşte cu siguranţă
În inimile celor care ştiu,
E o flacără ce nu se stinge şi care creşte,
Întreţine focul cu toată pasiunea pe care o poţi arăta,
În seara asta iubirea îşi va lua locul,
Timpul nu poate şterge această amintire,
Încrederea oarbă va conduce iubirea înspre unde trebuie să se îndepte.
Nu renunţa la el niciodată!
sâmbătă, 23 ianuarie 2016
duminică, 18 ianuarie 2015
sâmbătă, 18 ianuarie 2014
marți, 7 ianuarie 2014
Sarutul
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
Nichita Stanescu
Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964
duminică, 20 ianuarie 2013
Purtam in noi istorii si povesti
de Lili Trif
Purtam in noi istorii si povesti
Si-n suflet rest de aripi ingeresti,
In fiecare om e o poveste
Si orice suflet ne aduce-o veste…
Purtam in noi iubiri neintelese
Din departari venim; carari alese
Noi cautam prin viata cu ardoare
Distanta-ntre Pamant si Cer ne doare.
Purtam pe buze o tacere-absurda
Si-o teama care suflete inunda,
Teama de-a nu iubi fara iubire,
Teama de-a nu gresi fara de stire.
Purtam in noi povestea noastra-ntreaga
Lasam adesea sufletul s-aleaga,
El face-alegerile chibzuite
In el finalurile-s fericite.
In fiecare suflet e-o poveste
Odat’ ca niciodata si mai este,
S-ascuti e greu, sa povestesti e trist,
Sunt o poveste… asadar exist!
Purtam in noi istorii si povesti
Si-n suflet rest de aripi ingeresti,
In fiecare om e o poveste
Si orice suflet ne aduce-o veste…
Purtam in noi iubiri neintelese
Din departari venim; carari alese
Noi cautam prin viata cu ardoare
Distanta-ntre Pamant si Cer ne doare.
Purtam pe buze o tacere-absurda
Si-o teama care suflete inunda,
Teama de-a nu iubi fara iubire,
Teama de-a nu gresi fara de stire.
Purtam in noi povestea noastra-ntreaga
Lasam adesea sufletul s-aleaga,
El face-alegerile chibzuite
In el finalurile-s fericite.
In fiecare suflet e-o poveste
Odat’ ca niciodata si mai este,
S-ascuti e greu, sa povestesti e trist,
Sunt o poveste… asadar exist!
vineri, 23 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)