Te-aș întreba și astăzi, cum ești și ce mai faci,
Dar ai sedus tăcerea și te-ai ascuns s-o taci,
În timp ce eu prin beznă mă zbucium fără rost,
Sperând să-nvii un Este, dintr-un răpus A fost.
Te-aș întreba și astăzi de-n tine mai trăiesc,
Dar florile iubirii și iarna înfloresc,
Și-atunci încui cuvinte o vreme într-un gând,
Și-nchiriez speranțe, și-așa trăiesc, sperând.
Te-aș întreba și astăzi nepuse întrebări,
Însă n-aș vrea să tulbur profunde resemnări;
Și-n taină cumpăr lacrimi din inimi ce se frâng,
Apoi când plouă norii, m-așez cu ei...și plâng.
Te-aș întreba și astăzi ceva, dar mă abțin;
De fapt, voiam a-ți spune, că...Tot...și nu puțin...
Privesc într-o oglindă cum se mai naște-un rid,
Sunt doar o altă Ană, captivă într-un zid...
Asimetrie, de Licuța Pântia
