Se afișează postările cu eticheta bani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bani. Afișați toate postările

marți, 14 februarie 2023

Multumire... repetata

Când miliardarul nigerian Femi Otedola, într-un interviu telefonic, a fost întrebat de prezentatorul radio: „Domnule, ce anume din viață credeți că v-a făcut cel mai fericit bărbat din viață?” Femi a spus: „Am trecut prin patru etape ale fericirii în viață și în sfârșit am înțeles sensul fericirii adevărate.” Prima etapă a fost acumularea de bogății și mijloace. Dar în această etapă nu am obținut fericirea pe care mi-am dorit-o. Apoi a urmat a doua etapă de colectare a valorilor și obiectelor. Dar mi-am dat seama că efectul acestui lucru este și temporar și luciul lucrurilor valoroase nu durează mult. Apoi a urmat a treia etapă a proiectelor mari. Atunci dețineam 95% din aprovizionarea cu motorină în Nigeria și Africa. Am fost, de asemenea, cel mai mare proprietar de vase din Africa și Asia. Dar nici aici nu am primit fericirea pe care mi-am imaginat-o. A patra etapă a fost momentul în care un prieten de-al meu mi-a cerut să cumpăr scaune cu rotile pentru niște copii cu dizabilități. Doar aproximativ 200 de copii. La cererea prietenului, am cumpărat imediat scaunele cu rotile. Dar prietenul a insistat să și merg cu el și să predau eu însumi scaunele cu rotile copiilor. M-am pregătit și am plecat cu el. Acolo le-am dat aceste scaune cu rotile acestor copii cu propriile mele mâini. Am văzut o strălucirea minunată de fericire pe fețele acestor copii. I-am văzut pe toți stând pe scaune cu rotile, mișcându-se și distrându-se. Era ca și cum ar fi ajuns la un loc de picnic unde toată lumea parcă cîștigase la tombolă. Am simțit o ADEVĂRATĂ bucurie în interiorul meu. Când am hotărît să plec, unul dintre copii m-a prins strîns de picioare. Am încercat să-mi eliberez ușor picioarele, dar copilul s-a uitat la fața mea și mi-a ținut picioarele strâns. M-am aplecat și l-am întrebat pe copil: Ai nevoie și de altceva? Răspunsul pe care mi l-a dat acest copil nu numai că m-a făcut fericit, dar mi-a schimbat complet atitudinea față de această viață. Acest copil a spus: „Vreau să mă uit bine să-ți memorez cît mai bine chipul, astfel încât atunci când te voi întâlni în ceruri, să pot să te recunosc și să-ți mai mulțumesc încă o dată”.

Text preluat de pe SURSA.

duminică, 15 mai 2022

Libertate



Banii nu aduc fericirea. Însă nici lipsa lor. Banii cumpără libertate. Libertatea îți oferă timpul necesar să găsești ceea ce te face fericit.
 (Anonim)

sâmbătă, 4 aprilie 2015

De ce, oare?

In lumea reala, biserica ofera doar "hrana" spirituala, in timp ce omenirea are nevoi foarte lumesti si toate se obtin cu bani, nu cu minuni. Ca si in multe alte situatii, adevarul este undeva la mijloc si sunt multe de spus despre Biserica. Asa ca, trecand de fizionomia blajina a fetelor bisericesti, consider ca masura este buna in toate. Important ar fi sa inteleaga si cine trebuie...

joi, 25 iulie 2013

Povestea marului

A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el tare mult.

Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie:
-Vino sa te joci cu mine!
Baietelul ii raspunse:
- Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar!
- Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii.
Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil.
Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie:

-Vino sa te joci cu mine!
- N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. Avem nevoie de o casa in care sa ne adapostim. Poti sa ma ajuti?
- Imi pare rau, dar eu nu am nici o casa sa-ti dau, fu raspunsul copacului. Dar poti sa tai crengile mele si sa-ti faci o casa din ele.
- Asa ca baiatul s-apuca sa taie toate toate crengile copacului si pleca fericit.
Copacul s-a bucurat sa-l faca pe baiat, iarasi fericit, dar, dupa ce pleca, baiatul nu se mai inoarse la copac. Copacul era iar trist si singuratic.
Intr-o zi calduroasa, de vara, baiatul sosi iar, spre fericirea copacului.
- Vino sa te joci cu mine, a spus el.
- Oh! Sunt tare trist si simt ca imbatranesc. As dori sa calatoresc pe mare si sa ma odihnesc. Poti sa-mi dai o barca?
- Poti folosi trunchiul meu ca sa-ti construiesti o barca. Astfel, vei putea sa calatoresti fericit spre zari indepartate.
Asa ca baiatul taie trunchiul si-si facu o barca, cu care calatori pe mari timp indelungat.
Dupa multi ani, se reintoarse la copac. Copacul ii spuse:"
Imi pare rau, baiatul meu, dar nu mai am nimic sa-ti dau. Nu mai am mere pentru tine.
- Nu am dinti sa le mananc! a spus baiatul.
- Nici trunchi sa te urci pe el.
- Sunt prea batran pentru asta, acum, fu raspunsul baiatului.
- Nu mai am, intr-adevar, nimic sa-ti ofer; poate, doar radacinile mele, care se sting, a zis copacul cu lacrimi.
- Nu mai am nevoie de nimic; doar de un loc de odihna. Sunt foarte obosit, dupa toti acesti ani!, a raspuns baiatul.
- Foarte bine! Radacinile mele sunt cel mai bun loc de odihna.Vino, vino si stai aici, cu mine, si te odihneste!
Baiatul s-a asezat langa copac, iar copacul era fericit, zambind printre lacrimi.
Aceasta este povestea fiecaruia dintre noi. Copacul - sunt parintii. Cand suntem mici indragim joaca in preajma lor.Cand crestem, ii parasim. Mai venim pe la ei, cand avem nevoie de ceva sau daca suntem la ananghie.
Dar, indiferent ce se intampla, parintii sunt alaturi de noi, spre a ne ajuta cu tot ce pot, sa ne faca fericiti.Poate va ganditi ca baiatul era plin de cruzime, dar asa ne tratam, cu totii, parintii. "

Spune-ti povestea aceasta si altora si iubiti-va mereu, parintii , in asa fel incat copiii vostri sa ia exemplu de la voi.

Sursa

marți, 19 ianuarie 2010

visurat.ro

Plecand de la un articol din Hunedoreanul , Sebastian Bargau porneste o discutie interesanta despre biserica .


"Deci proștii care dau bani la biserică sunt niște nesimțiți că nu mai dau cum dădeau odată. Ce mai contează că-i criză și că oamenii își pierd locurile de muncă? Dumnezeu e sus și te vede că nu dai bani la biserică! Îmbuibații ăștia de popi au de plătit rate la mașini, la vile, la țoale, trebuie să-și țină copii la facultate în străinătate și să le asigure viața. Cum să înțeleagă că restul credincioșilor sunt vai de mama lor și nu mai au bani de dat și la popi? Sunt nesimțiți, indiferenți cu aproapele atunci când nu cotizează și perfecți atunci când bagă banul în sutana popii… Nu contează că sunt muritori de foame, pentru biserică și popi trebuie să dea banul! Pentru că, în caz de ceva (moare careva, se naște un copil sau se căsătoresc doi), vor trebui să achite restanțele (cum amenință popa ăla de mai sus).

Așa că vă rog, mai lăsați naibii mâncarea, chiria, întreținerea, copiii și mergeți dracului și dați bani la biserică. Nu mai fiți indiferenți cu aproapele vostru, adică îmbuibatul ăla de popă!"



Si cateva comentarii :


"bisericile din lumea aduna anual milioane de euro si dolari la care nu se plateste nici un impozit .
daca dumnezeu asta ,are tot universul ,inseamna ca are si toti bani si absolut tot ,da? pai si atunci de ce mai are nevoie de bani ?
era un banc cu un giorgica din satuletul corcose ,si giorgica reuseste sa plece in america .
dupa un an se intoarce in sat ,aduna toti satenii si le face cinste ,iar la plecare le da la fiecare cate 100 $ ,anul urmator la fel ,dupa doi ani ,georgica le da oamenilor cate 50 $ si le spune ca nu le mai poate da 100 $ pt ca a intrat baiatul lui la facultate.
satenii au zis ca “hai ba dracu sa plecam ,ca asta il tine pe fisu la facultate pe banii nostri”
cam asa e si cu biserica

Comment by jokeru — May 6, 2009 @ 10:50 am

@Sorin M.: am doi vecini care se duc in fiecare duminica la biserica. Sunt saraci rupti, dar de luni pana sambata (cand nu merg la biserica) sunt in fata casei facand nimic sau daca au ceva banuti, band o bere. Duminica, asa cum spuneam, se duc la biserica. Apoi se intorc in fata casei facand nimic sau band o bere. Daca au de mai multe, se ametesc un pic si se iau la cearta spre amuzamentul copiilor de pe strada.

Cand vine iarna merg din poarta in poarta si intreaba pe la vecini daca nu au lemne sau ceva de ars, ca nu au avut bani de instalat teava de gaz si stau la soba. Ajung si la mine, iar eu le dau. Le mai dau si haine pentru copii, din ce le-au ramas mici copiilor mei. Le dau numai haine intregi si curate, nu la misto. Si jucarii de care ai mei s-au plictisit. Bani nu le dau, ca ultima data cand le-am dat au umblat rupti de cap trei zile, ca-i un leu suta de rachie la coltul strazii.

Ei sunt in fiecare duminica la biserica si sunt asa cum sunt. Eu nu trec pe la biserica pentru ca nu am prieteni imaginari, si sunt asa cum sunt. Urmeaza intrebarea:
In improbabila existenta a unei judecati de apoi, daca am sta la coada eu si vecinii, cum crezi ca ne-ar repartiza Nenea? Aghioritul ce parere are? Si ce inseamna Aghiorit? (Cuvântul “aghiorit” nu a fost găsit. Nu există niciun cuvânt similar. – DEXONLINE)

Comment by Daniil — May 7, 2009 @ 12:07 am

hmm interesant…presupun pt o secunda ca tot ce debiteaza domnii popi ar fi veridic
asta suna cam asa eu, popa, sunt functionarul de la usa raiului care aproba sau respinge cererile de admitere in rai.
eu, popa, am drept de gestiune asupra constiintei tale. nu e problema ta dupa ce criterii te judec, tu esti apriori un pacatos meschin si numai eu, popa, singurul care are nr de mobil al lui dumnezeu in agenda, am dreptul sa iti usurez constiinta.
sincer, pe mine, popa, ma doare la banana de constiinta ta jegoasa. eu doar incerc sa imi vad de propria bunastare si sa nu imi pierd pozitia privilegiata din cadrul comunitatii. pentru aceasta, tu, fraiere, tre sa crezi urmatoarele:

1. Exista iad si rai. Dupa moarte vei ajunge intr-unul din acele locuri.
2. Dumnezeu decide care si unde se duce. Dar dumnezeu mi-a dat mie o procura la mana sa iti zic ce sa faci ca ajungi in rai. Prin urmare, eu, za big popa, am drept de decizie asupra existentei tale dupa ce ajungi la 2m sub pamant.
3. Nu pune intrebari. Numai diavolul pune intrebari. Tu trebuie sa fii bland ca o oaie, pentru ca lui dumnezeu ii plac oile.

va salut ca stalin pe hitler: Shalom!

atat

Comment by normancboy — May 8, 2009 @ 5:06 pm"



Sursa : visurat.ro

Interesant !
Mai are cineva ceva de spus ?



-.-