Lumina

Ce vă pasă

Înfrângeri

Înfrânt nu ești atunci când sângeri

Nici când ochii în lacrimi ți-s.

Adevăratele înfrângeri,

Sunt renunțările la vis.

Radu Gyr

Tablou de Elena Oleniuc

Sa simti

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene, port privirea ta.

Absenţa ta, ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum, când eşti departe,
Şi nu mai ştiu: e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd, că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

 Adânca privire - Adrian Păunescu

Nu-mi ajunge infinitul...

Fiti fericiti!

Cât frig

E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...

Reflex 110, poezie de George Ţărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive, 1999)

Tu

For the secrets that you hide For the tenderness you show For the way you understand For the part of you I never know For the way you break my pride For the way you stand your ground For the way you build me up When my foolish dreams are falling down I need you after all is said and done I need you long as I’m living I need you like a river needs to run Win or lose the answer is always you When I look into your eyes I see the future and the past I see a meaning to my life From my first breath to my very last And the emptiness that comes In the cold heart of the night In the shelter of your arms Tide me over to the morning light I need you after all is said and done I need you long as I’m living I need you like a river needs to run Win or lose the answer is always you When you turn around and look at me I see All those years the joy and tears your love has given me I need you after all is said and done I need you long as I’m living I need you like a river needs to run Win or lose the answer is always you

Insula

Cineva

I'm going under and this time I fear there's no one to save meThis all or nothing really got a way of driving me crazyI need somebody to healSomebody to knowSomebody to haveSomebody to holdIt's easy to sayBut it's never the sameI guess I kinda liked the way you numbed all the painNow the day bleedsInto nightfallAnd you're not hereTo get me through it allI let my guard downAnd then you pulled the rugI was getting kinda used to being someone you lovedI'm going under and this time I fear there's no one to turn toThis all or nothing way of loving got me sleeping without youNow, I need somebody to knowSomebody to healSomebody to haveJust to know how it feelsIt's easy to say but it's never the sameI guess I kinda liked the way you helped me escapeNow the day bleedsInto nightfallAnd you're not hereTo get me through it allI let my guard downAnd then you pulled the rugI was getting kinda used to being someone you lovedAnd I tend to close my eyes when it hurts sometimesI fall into your armsI'll be safe in your sound 'til I come back aroundFor now the day bleedsInto nightfallAnd you're not hereTo get me through it allI let my guard downAnd then you pulled the rugI was getting kinda used to being someone you lovedBut now the day bleedsInto nightfallAnd you're not hereTo get me through it allI let my guard downAnd then you pulled the rugI was getting kinda used to being someone you lovedI let my guard downAnd then you pulled the rugI was getting kinda used to being someone you loved
Someone You Loved, Lewis Capaldi

Unde

Pentru tine

Iertările

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă,

Că ochii mei sunt când senini când verzi,

Că port noroi sau port ninsori pe tâmple,

Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.

Văd lumea prin lunete măritoare

Şi văd grădini cu arme mari de foc.

Sub mâna mea deja planeta moare,

Şi în urechi am continentul rock.

Ai să mă ierţi că sunt labilitate,

Că trec peste extreme fulgerând,

Ai să mă ierţi, preablânda mea, de toate,

Eu sunt nemuritorul tău de rând.

Ai să mă ierţi că nu pot fără tine,

Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,

Mie pierzându-te-mi va fi mai bine,

Eu, tristul cel mai liber dintre toţi.

Şi cum se-ntâmplă moartea să le spele

Pe toate, înnobilându-le fictiv,

Ai să te-apleci deasupra morţii mele

Şi tot ai să mă ierţi definitiv.

Ai să mă ierţi în fiecare noapte

Şi-am să te mint în fiecare zi,

Şi cât putea-va sufletul să rabde,

Cu cât îţi voi greşi te voi iubi.

Iertările, poezie de Adrian Paunescu

Marea, prin ochi de visator

 Foto: Carmen Rusu

Nu e nimeni...

Aceiasi doamna

Ochi de femeie

"Cand iti vorbeste o femeie, observa ceea ce iti spune cu ochii."

                                                                                               Victor Hugo

Vant hoinar

Unde

Te întreb prea des care-i drumul
Şi dacă bine-ai ales,
Atunci cînd cazi şi e prea greu să te ridici
Şi strîngi din dinţi,
Te gîndeşti prea mult la trecut şi numai de bine parcă iar te minţi
Si ştii că ai un plan şi planul tău e viaţa ta.
Din care rupi fără să ştii ani cu ani
Şi-ai vrea să fii acolo unde,
Cineva mereu te-aşteaptă unde,
Ploile mărunte spală toamnă după toamnă - praful de pe străzi,
Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineţi lumea se salută,
şi vezi zîmbete nu doar în fotografii.
Anii trec neobservaţi, parcă vor să fie uitaţi şi rămîn tot mai puţini,
Ai schimbat prea mulţi găzdaşi însă printre cei rămaşi sunt nostalgie si-un şir de insomnii,
Eşti lacăt fără chei, avem acelaşi stil dictat subtil de părţile de unde venim,
De unde-i…

Maicuta, iti multumesc