Uneori, când ziua se îmbracă într-o mantie întunecată și soarele e de mult adormit după linia orizontului, liniștea e întreruptă de lătratul unui câine zelos iar eu pipăi cerul cu degetele dorului. După Vlad s-a dus tata. A mai trăit doi ani dar n-a mai fost bărbatul puternic pe care-l știam. A îmbătrânit deodată, s-a împuținat, s-a închis în casă și în el. Nu a fost niciodată bolnav însă lumea de pe pământ nu-i mai spunea nimic, nu-l mai interesa. Își pregătea plecarea. Când mama ne-a anunțat că nu o mai duce mult, am fugit acasă, la Fălticeni. Două zile și-a revenit, de parcă sosirea noastră îl însuflețise. Sau, poate, nu voia ca ultima amintire despre el să fie a unui bărbat slab, cu sufletul la granița dintre aici și dincolo. La urmă mi-a făcut doar mie semn să mă apropii și mi-a șoptit, cu un glas stins, că se va întâlni cu Vlad și de acolo, de sus, va avea grijă de mine, de Oli, de noi toți. Și de el voi avea, că era doar un copil și poate nu înțelege tot, a adăugat răsuflând anevoie. Pe ascuns, să nu mă vadă rudele, am pus în sicriul lui o carte cu poeziile lui Vlad. Nu știu de ce. A fost un gest irațional, aveam cartea în geantă iar mâna a pornit singură, cu o putere mai presus de gândul că era o prostie, o copilărie. Nu știu nici ce înseamnă ”de sus”. În nopțile în care pipăi cerul nu dau de el sau de tata, de mama, mă trezesc doar țipetele mele bolnave de neputință. La început aveam noapte de noapte un vis. Un vis tulbure, cețos și înghețat, din care mă trezeam tremurând. Nu vedeam pe nimeni dar îi auzeam vocea. Vocea lui de copil abia ajuns la maturitate. Un pic răgușită, îngroșată cât să se simtă bărbat. Mă striga speriat ”Mama, mama!” Un strigăt disperat, care se înfigea adânc în rănile niciodată cicatrizate pe deplin. Oare m-o fi strigat și atunci? Apoi l-am visat din ce în ce mai rar. Ultima dată a apărut în vis așa cum era la 18 ani. Frumos și orgolios. Încăpățânat, rebel. Mă privea zâmbind și îmi spunea că, odată cu plecarea lui, poate că ar trebui să înțeleg de ce se născuse cu un semn pe frunte. Nu a fost ce-ai crezut tu mereu, mi-a spus înainte de a dispărea. O ancoră de care râdeam: Ai să te faci marinar, băiete, ca taică-tu. De atunci nu l-am mai visat. Acum doar țip prin somn și nu știu de ce.
Pipăi cerul cu degetele dorului și nu dau de el. Nici de tata sau de mama, plecată între timp și ea. Poate că sunt mai multe ceruri iar degetele mele sunt scurte, nu ajung la cerul unde locuiește el. Sau poate că este împreună cu ei, își povestesc aventurile de după plecare și nu mai au timp de dorul celor atât de departe. Iar eu mă simt din nou vinovată, degetele mele ar trebui să-i mângâie doar pe cei rămași și nu să pipăie un cer iluzoriu.
Lili Crăciun - fragment: ”Cartea care nu te învață nimic”
Şi strigă, strigă când ţi-e dor... Încet mă laşi şi mor... Ca un copil s-o iau de la capăt să sper... Şi strigă, strigă doar la cer Să mă ridic să sper. Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...
Sfârşitul lunii pare un coşmar când apar facturi Alor tăi le dispar banii din buzunar. Aceeasi placă stricată se aude în casa iar; Păi de unde bani, de unde bani, de unde bani? Îi spui: "Mamă, nu sta supărată aşa, Tată haide te rog să fim iar familia" Care duminica se strângea la masă Şi din mai nimic bunica ne făcea mâncarea cea mai gustoasă. Hai mamă lasă, nu plânge, o să ne iasă, Tată te rog să nu bei tot ce-avem prin casă. Chiar dacă n-avem banii de întreţinere Cu bonurile de masă nu-ti cumperi altă familie!...
Şi strigă, strigă când ţi-e dor... Încet mă laşi şi mor... Ca un copil s-o iau de la capăt să sper... Şi strigă, strigă doar la cer Să mă ridic să sper. Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...
Taicătu' ţipă întruna ştii bine, nu îi tace gura, Cică la el nu e hotel şi poate că îţi trage una Îi trânteşti uşa-n nas, îi zâmbeşti fals, Se pare că vă cam duceţi unu' pe altu' de nas Îi spui: _Hai gata mă tată că m-ai terorizat Nu tre' să-mi spui de zece ori, am înţeles, câcat. Maicăta se uită ciudat, eşti prea distrat... Te întreabă mereu dacă eşti beat, dacă ai fumat... Da' tu n-ai mai băut de mult, de unde bani de club? Ce droguri mă nene că până şi tutunu-i scump... Ochii roşii sunt de la oboseală, Cum să faci şi tu un ban, te chinuie seară de seară!...
Şi strigă, strigă când ţi-e dor... Încet mă laşi şi mor... Ca un copil s-o iau de la capăt să sper... Şi strigă, strigă doar la cer Să mă ridic să sper. Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...
Citeam prin arhiva de mesaje...
La mai bine de un an de la mesaj nu s-a schimbat nimic, ba mai mult, partea "goala" a paharului e din ce in ce mai mare.
Ramane speranta ...
----- Original Message -----
From:
To:
Sent: Tuesday, January 05, 2010 2:45 AM
Subject: [xxxxxxxxx] cartea este pentru foc
Din cele peste o mie de volume pe care le detin ( unele din inainte de 1900 ) nu pot decat sa fac un foc mare, pentru ca nu mai are timp nimeni pentru carte . Avem net-ul si asta ne este suficient. Avem Goagal, avem politicieni cu 3 clase, avem rromania pe care ne-am dorit-o. Avem manelisti, avem ghicitoare in ghioc, avem si legea drogurilor (EBA), avem 1 milion de oameni fara slujba, avem oameni care i-si iau viata pentru ca nu au cu ce traii.
CRED CA MAI BINE MA MUT IN BURKINA FASSO.
Un fost inginer [xxxxxxx]
Sunt de acord cu pesimismul dvs. si ma doare neputinta mea de a schimba ceva .
Sunt inca intreg , chiar daca nu-i totul in regula ... si cand vad pe altii cu probleme deosebite , ma consider un om fericit . Atat de fericit incat mi-e teama ca ma impoziteaza pentru asta !
Asa ca ... priviti mai mult jumatatea plina a paharului .
Cine stie ?
Chiar daca anii trec , poate ca o sa invatam sa zambim din nou !
Din cele peste o mie de volume pe care le detin ( unele din inainte de 1900 ) nu pot decat sa fac un foc mare, pentru ca nu mai are timp nimeni pentru carte . Avem net-ul si asta ne este suficient. Avem Goagal, avem politicieni cu 3 clase, avem rromania pe care ne-am dorit-o. Avem manelisti, avem ghicitoare in ghioc, avem si legea drogurilor (EBA), avem 1 milion de oameni fara slujba, avem oameni care i-si iau viata pentru ca nu au cu ce traii.
CRED CA MAI BINE MA MUT IN BURKINA FASSO.
Un fost inginer [xxxxxxx]
Sunt de acord cu pesimismul dvs. si ma doare neputinta mea de a schimba ceva . Sunt inca intreg , chiar daca nu-i totul in regula ... si cand vad pe altii cu probleme deosebite , ma consider un om fericit . Atat de fericit incat mi-e teama ca ma impoziteaza pentru asta ! Asa ca ... priviti mai mult jumatatea plina a paharului . Cine stie ? Chiar daca anii trec , poate ca o sa invatam sa zambim din nou !
Te-am vazut atunci
Intr-o zi de iarna
Ce nu pot sa uit
Printre mii de fulgi
Miroseai a flori
Vroiam sa te sarut
Erai ca o stea
Si erai a mea
Imi zambeai intruna
Ti-am dat inima
Si iubirea mea
Pentru totdeauna
REF:
Esti tot ce am visat
Fiecare noapte
De cand te-am vazut
Esti ce n-am uitat
Fiecare clipa
Din acel sarut
Esti speranta mea
Disperarea mea
Tot ce faci ma doare
Dar privirea ta
Imi ia inima
Si-o face sa zboare [2X]
Astazi nu te-alint
Ai plecat plangand
Dar n-am stiut sa mint
Nu eu am gresit
Si mereu am vrut
Sa stii tot ce-am simtit
Poate n-ai plecat
Poate ca-am visat
Astept dimineata
Ca sa ma trezesc
Si sa te gasec
Sarutandu-mi fata
REF:
Esti tot ce am visat
Fiecare noapte
De cand te-am vazut
Esti ce n-am uitat
Fiecare clipa
Din acel sarut
Esti speranta mea
Disperarea mea
Tot ce faci ma doare
Dar privirea ta
Imi ia inima
Si-o face sa zboare
Tot ce faci ma doare
Dar privirea ta
Imi ia inima
Imi ia inima
REF:
Esti tot ce am visat
Fiecare noapte
De cand te-am vazut
Esti ce n-am uitat
Fiecare clipa
Din acel sarut
Esti speranta mea
Disperarea mea
Tot ce faci ma doare
Dar privirea ta
Imi ia inima
Si-o face sa zboare
