Nu te grăbi

Noi...

Alinare

Fiecare pas

Cine esti?

"Cu oamenii cu care trebuie să mă supraveghez când vorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Ne salutăm şi ne dăm informaţii meteorologice.

Eu pot să număr pe degete prietenii pe care-i am, dar cu ei vorbesc ca şi cum aş vorbi cu mine. Iar cu lumea, în general, ce rost are să stai de vorbă dacă nu spui ce gândeşti?

În viaţă trebuie să înveţi să citeşti printre rânduri şi în oameni. Să citeşti printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteşte mai mult decât un roman-fluviu, o privire - mai mult decât o bibliotecă.

Ce ştim noi despre alţii? Doar ce ne-arată ei. În tăcerile lor nu putem pătrunde. Bănuiesc că fiecare poartă-n suflet câte o cruce şi că fiecare este un rezumat al sufletului celorlalţi.

Nu-mi place să vorbesc tern, ca-ntr-un raport. Totdeauna amestec gluma cu seriosul. Să știi că nu-mi bat joc niciodată de nimic și de nimeni. În viața mea nu mi-am bătut joc de nimeni și de nimic. Pentru mine, limba este ca o ființă cu care glumesc, mă joc, din care vreau să scot tot ce pot. N-o las să lenevească și să dospească. O trag de-o ureche, îi dau un bobârnac și-n același timp am un mare și neclintit respect pentru ea! Nu uit că e singurul sistem de semnalizare cu-adevărat uman.

O parte din om se conjugă cu verbul “a avea”, cealaltă parte se conjugă cu verbul “a fi”; important este ca partea lui “a fi” să fie măcar egală cu cea a lui “a avea”. Cei pentru care “a fi” atârnă mai mult decât “a avea” sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de-o incurabilă orbie spirituală.

Un lucru însă a reușit să facă Mama din mine și să fac și eu din mine: un om care are-o mentalitate de om de cultură: respect pe cel care-o creează, respect pe cel care-o răspândește, respect pe cel care-o respectă. De când e lumea și pământul, există o categorie sufletească de oameni puși pe căpătuială, pentru care banul e mai presus de orice, e singura valoare-n care cred și căreia i se-nchină, pentru că - ce e drept nu-i păcat! - banul e cel mai bun prieten, cel mai bun protector, el n-are miros și deschide toate ușile. Și cum omul - spre deosebire de-animale, mănâncă mai mult decât pentru a-și astâmpăra foamea, bea mai mult decât pentru a-și astâmpăra setea, face amor nu numai pentru a-și reproduce specia, ucide cu premeditare fără să-și mănânce victima - acumulează mai mult decât ar avea nevoie chiar pentru un trai îmbelșugat, e rapace pentru că acumularea îi dă senzația de siguranță și de superioritate asupra altuia. Asta dovedește cât de puțin evoluează mentalitatea oamenilor. Printre-acești cumularzi de bunuri materiale sunt unii care-au trecut prin război, prin bombardamente, prin cutremure, prin revoluție, prin tot ceea ce-și demonstrează că poți pierde totul într-o clipă, și n-au învățat nimic.

Eu rămân la părerea că momentul cel mai important al vieții este momentul în care-ți dai seama cine ești."

Ileana Vulpescu

Pe pamant, nu in gand!

Omul din oglinda

Vindeca sufletul

 

 

 

Din partea omului potrivit, o îmbrățișare valorează cât mii de cuvinte, cât o mie de săruturi, cât mii de flori. 

O îmbrățișare vindecă sufletul.

Integritate și onestitate

"Integritate și onestitate. Prima este despre a nu mă minți pe mine însumi. A doua este despre a nu-i minți pe ceilalți. Iar din experiența mea a doua nu poate exista fără prima. Cred că unul dintre cele mai grele lucruri în viață este integritatea, nu onestitatea. Mintea noastră este o fabrică de bullshit-uri, de fantezii, de minciuni. Face toate astea pentru a ne feri de durere. De durerea adevărului. Inventează tot felul de scenarii logice prin care să ne absolve de partea noastră de responsabilitate. Fie că este într-o ceartă cu partenerul de viață, cu un bun prieten sau în interacțiunile cu angajații. De prea multe ori cădem în fantezia că scopul minții noastre este să găsească adevărul. Nici pe departe. Scopul principal al prietenului de la mansardă este să ne ferească de durere și să ne îndrume spre plăcere. Dacă nu ar fi așa atunci nu am auzi de dependenți de droguri, alcool, tutun sau mâncare nesănătoasă. Așa că omul care a dobândit abilitatea de nu se minți pe el însuși este un om foarte rar în societate."

Razvan Cazanescu

Colindul colindelor

În colindă, cel puternic

Şi cel sfânt este Cuvântul,

Cum uneşte într-o noapte

Omul, cerul şi pământul.

Mai e vreme de colinde,

Se mai poate, se mai poate,

Dacă sufletul rămâne

Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde,

N-are roluri, n-are mască,

Şi pe ea tot omul lumii

E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra,

Pluguşorul şi Ajunul,

Le vor învăţa copiii,

Nu le va uita niciunul.

În colindă, cel puternic

Şi cel sfânt este Cuvântul,

Cum uneşte într-o noapte

Omul, cerul şi pământul.

Noi, prea multe ale noastre

Le-am pierdut la cotitură,

Prin colindele acestea

Revenim la starea pură.

Ca-ntr-o stampă din răstimpuri

Pe la geamuri sunt copiii,

Şi ies oamenii la ceruri,

Cu toţi morţii şi toţi viii.

N-am murit ca neam al lumii

În vreo clipă viforoasă,

Cât colindele colindă

Şi copiii sunt acasă.

Cum şi astăzi ne întoarcem

Şi pe prunci îi vom deprinde

Să nu uite niciodată

Oameni, ţară şi colinde.

Vin copiii să dezlege

Din obraji fantasme roşii,

Hei, primiţi-i cu colindul,

Că tresar în ei strămoşii.

Şi-i colindul semn heraldic,

Şi-i cultură în mişcare,

Că prin el deschidem firea,

Şi că spiritul nu moare.

Şi în sufletul prielnic

Pentru fapte osebite

Clopoţeii pun ninsoare,

Cerul, florile-şi trimite.

N-a murit colindul nostru,

Se mai poate, se mai poate,

Leru-i ler, florile dalbe,

La mulţi ani cu sănătate.

Colindul colindelor, de Adrian Păunescu

Daca

Sunt doar un om

N-am avut, n-am putut sau n-am vrut

"N-am avut o iubire întreagă, să pot spune c-am fost un om fericit. Am primit mereu doar mere mușcate și-am întâlnit numai oameni prin care am păcătuit. N-am avut niciodată o vară întreagă în care să umblu pe unde-aș fi dorit. N-am avut decât obligații și sarcini să le duc singură la bunul sfârșit. M-am legat cu mii de uitate neiertări, de locuri, de lucruri și de trecut. Am dus mereu în cârcă spre groapă, pe cineva drag, ori vreun necunoscut. De șaptezeci de ori câte șapte, n-am iertat că n-am vrut, ori nu am putut. N-am dăruit atât cât aș fi putut da, n-am avut nici curajul sa fac atâtea păcate, câte Dumnezeu mi-ar fi putut ierta. Să las în urmă lumea, să pun pentru-o altfel de viață un nou și bun început, n-am putut, ori poate n-am vrut."

CATE CEVA DESPRE CE N-AM AVUT, N-AM PUTUT SAU N-AM VRUT, de Stoica Dorina 

Traim?

Cine nu simte nevoia unei lupte, nu trăiește ci vegeteaza.

Panait Istrati

Raspundere de om

O, OM!

                       de Traian Dorz

O, om, ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i îndrume!

Ce grija trebuie sa pui
în viata ta, în toata,
caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba – vorba ta,
mergând din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samânta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramâne-n urma-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Arati o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va ’nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti, vei câstiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!

O, om, ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi, mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita! Fii credincios,
cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
un grai, un gând, un drum frumos!
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama!

Test, pedeapsa sau cadou?

Sursa

Mai bun

Cate putin...

Oameni

Sursa

Cine m-a facut om mare