Frumos și blând

S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.
Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.

Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.
Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,

Nedumerit în sinea sa:
-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:
-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu

Blând, răbdător, dar totuși, viu.
Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.
-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,

Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.
Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Poezie de Silviu Marius Muntean

Să-mbătrânim în doi

Să-mbâtrânim în doi, iubito,

Ca două calde șoapte
Ce trec prin mii de ierni zâmbind
Și se ating în noapte.

Vor trece ani prin părul meu,
Cărunți vor fi pe tâmple,
Vom fi doar noi și Dumnezeu
Ce poate să se-ntample?

Poate va fi să mor în prag
Sau să trăiesc o vreme,

Să îți sărut mâna cu drag
Să nu am a mă teme.

Ți-am spus mereu că te iubesc,
Îți spun că-mi ești frumoasă,
Eu am simțit tot ce ți-am spus,
Și-aș vrea să-mi fii acasă.

Tu doar mă lasă să-ți sărut
Și degete și coapsă,
Să-mi fii în dragoste-nceput
Și-n inimă mireasă.

Să-mbâtrânim ca doi maturi,
Copii mereu în suflet
Și-mbrățișați, în seri târzii,
Să ne stropim cu zâmbet.

Și peste vreme, sub castani,
Să ne plimbăm de mână,
Să numărăm iubirea-n ani,

În serile cu lună.

Și-ncărunțiți de-atâtea veri,
Atinși de ploi și vise,

Să ne fim calde mângâieri
Pe trupurile ninse.

Să-mbătrânim în doi (din volumul "Tu ești Iubire"), de Daniel Leonard Moraru

Iti amintesti

Remember when I was young and so were you
And time stood still and love was all we knew
You were the first, so was I
We made love and then you cried
Remember when

Remember when we vowed the vows and walked the walk
Gave our hearts, made the start, it was hard
We lived and learned, life threw curves
There was joy, there was hurt
Remember when

Remember when old ones died and new were born
And life was changed, disassembled, rearranged
We came together, fell apart
And broke each other's hearts
Remember when

Remember when the sound of little feet
Was the music we danced to week to week
Brought back the love, we found trust
Vowed we'd never give it up
Remember when

Remember when thirty seemed so old
Now…

Cine m-a facut om mare

La plimbare cu Buna

De mana, toamna

Dor de noi

"Te caut prin vise si stiu unde esti,
Te caut prin ganduri, dar astazi lipsesti...
Te caut prin suflet pe-acolo mai stai,
Te caut prin preajma, dar semne nu dai...
Te caut prin soapte, dar nu te gasesc,
Te caut prin stele,  sperantele cresc...
Te caut prin casa, dar acum nu esti,
Te caut prin poze, de acolo-mi zambesti...
Te caut, te caut, te caut mereu,
Te caut si nu te gasesc si mi-e greu...
Te caut prin toate si toate-mi spun NU,
Te caut iubire... gaseste-ma tu..."