Se afișează postările cu eticheta vant. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vant. Afișați toate postările
marți, 14 aprilie 2026
Dragostea mea...
marți, 26 decembrie 2023
Craciun fericit!
joi, 16 noiembrie 2023
duminică, 25 decembrie 2022
vineri, 23 decembrie 2022
joi, 11 august 2022
Astept
vineri, 22 aprilie 2022
Frumos și blând
S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.
Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.
Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.
Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:
-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:
-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.
Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.
-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.
Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând.
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.
Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.
Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.
Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:
-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:
-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.
Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.
-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.
Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând.
Poezie de Silviu Marius Muntean
duminică, 10 aprilie 2022
Noaptea
Se di giorno non ti penso
So che poi ritornerai
Come ogni notte a tormentare
La mia mente e i sogni miei
So che poi ritornerai
Come ogni notte a tormentare
La mia mente e i sogni miei
Se di giorno splende il sole
So che poi ritornerò
Come ogni notte a naufragare
Nei ricordi annegherò
So che poi ritornerò
Come ogni notte a naufragare
Nei ricordi annegherò
Sei già qui, ti vedo bella più che mai
Ed invano io cerco di afferrarti ma
Ed invano io cerco di afferrarti ma
Ma la notte la tua immagine è come il vento
Sei di più, sei tu
La notte io ti cerco, ti trovo e ti perdo
Finché il giorno verrà
Sei di più, sei tu
La notte io ti cerco, ti trovo e ti perdo
Finché il giorno verrà
Ma la notte i tuoi occhi mi guardano dentro
Sei di più, sei tu
La notte io ti chiamo, ti voglio, ti sento
Quando all'alba ritorni da lui
La notte, sì la notte, oh la notte
Sei di più, sei tu
La notte io ti chiamo, ti voglio, ti sento
Quando all'alba ritorni da lui
La notte, sì la notte, oh la notte
Se di giorno c'è il lavoro
So che poi ritornerai
Come ogni notte insieme a loro
Con i fantasmi miei
So che poi ritornerai
Come ogni notte insieme a loro
Con i fantasmi miei
Ma stanotte dormo fuori
Dove no, non la saprai
Poi nel silenzio della sera
Sento chiari i passi tuoi
Dove no, non la saprai
Poi nel silenzio della sera
Sento chiari i passi tuoi
Sei già qui, che cosa ancora vuoi da me?
Ed invano io cerco di scacciarti ma
Ed invano io cerco di scacciarti ma
Ma la notte la tua immagine è come il vento
Sei di più, sei tu
La notte io ti cerco, ti trovo e ti perdo
Finché il giorno verrà
Sei di più, sei tu
La notte io ti cerco, ti trovo e ti perdo
Finché il giorno verrà
Ma la notte i tuoi occhi mi guardano dentro
Sei di più, sei tu
La notte io ti chiamo, ti voglio, ti sento
Quando all'alba ritorni da lui
La notte, sì la notte, oh la notte
Sei di più, sei tu
La notte io ti chiamo, ti voglio, ti sento
Quando all'alba ritorni da lui
La notte, sì la notte, oh la notte
Ma la notte la tua immagine è come il vento
Sei di più, sei tu
La notte io ti cerco, ti trovo e ti perdo
Finché il giorno verrà
Sei di più, sei tu
La notte io ti cerco, ti trovo e ti perdo
Finché il giorno verrà
Ma la notte i tuoi occhi mi guardano dentro
Sei di più, sei tu
La notte io ti chiamo, ti voglio, ti sento
Quando all'alba ritorni da lui
Sei di più, sei tu
La notte io ti chiamo, ti voglio, ti sento
Quando all'alba ritorni da lui
vineri, 1 aprilie 2022
De va veni
De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.
Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...
Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?..."
De va veni la tine vântul - Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881— d. 7 mai 1938)
Labels:
carare,
codri,
durere,
freamat,
frunza vesteda,
infrangere,
jale,
lege a firii,
moarte,
mustrare,
plans,
poveste,
ras,
rasarit,
sarut,
soare,
toamna,
trandafiri,
vant,
vina
luni, 29 noiembrie 2021
vineri, 26 noiembrie 2021
miercuri, 17 noiembrie 2021
miercuri, 27 mai 2020
In vis
de
Ion Minulescu
De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...
Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...
De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...
Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...
duminică, 24 mai 2020
joi, 19 septembrie 2019
Adio
Toamna. Deja o simțim că vine
în vântul de august,
în ploi de septembrie
torenţiale şi plangătoare,
un fior străbate pămantul
acum gol şi trist,
salutat de un soare rătăcit.
Acum, când timpul trece şi declină,
în toamna asta ce înaintează
cu o lentoare indicibilă,
cel mai bun timp al vieții noastre
ne spune îndelung adio.
Autunno. Già lo sentimmo venire
nel vento d'agosto,
nelle pioggie di settembre
torrenziali e piangenti
e un brivido percorse la terra
che ora, nuda e triste,
accoglie un sole smarrito.
Ora che passa e declina,
in quest'autunno che incede
con lentezza indicibile,
il miglior tempo della nostra vita
e lungamente ci dice addio.
Vincenzo Cardarelli
în vântul de august,
în ploi de septembrie
torenţiale şi plangătoare,
un fior străbate pămantul
acum gol şi trist,
salutat de un soare rătăcit.
Acum, când timpul trece şi declină,
în toamna asta ce înaintează
cu o lentoare indicibilă,
cel mai bun timp al vieții noastre
ne spune îndelung adio.
Autunno. Già lo sentimmo venire
nel vento d'agosto,
nelle pioggie di settembre
torrenziali e piangenti
e un brivido percorse la terra
che ora, nuda e triste,
accoglie un sole smarrito.
Ora che passa e declina,
in quest'autunno che incede
con lentezza indicibile,
il miglior tempo della nostra vita
e lungamente ci dice addio.
Vincenzo Cardarelli
luni, 31 octombrie 2016
duminică, 14 iunie 2015
Amintiri

... Purtăm în noi destule amintiri
din caruselul fostelor iubiri,
să nu ne fie dureros de rău
în viaţa mea, cu adevărul tău,
în carnea ta, cu gărgăunii mei -
şi, iată-ne căzuţi, ca nişte zei,
din cerul poeziei pe pământ,
să ne schimbăm cuvântul după vânt,
să ne purtăm iubirea după căi
care, oricum, nu-ncap în ochii tăi,
care, oricum, nu trec prin gândul meu,
dar ... se întorc la cineva mereu ...
Reflex 76 - poezie de George Ţărnea, din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)
vineri, 20 martie 2015
vineri, 21 februarie 2014
sâmbătă, 14 decembrie 2013
Poveste
Iarna este anotimpul in care magia trebuie traita din plin, este momentul sarbatorilor de basm, bucurie, daruri si colinde. Deasupra acestui anotimp plin de vise si sperante traieste un suflet de copil. Zana Iernii ne poarta pe aripile vantului si ne spune povestea ei, fulgii zboara si ne poarta spre meleaguri albe si pure, unde timpul parca a stat in loc, florile de gheata ne impodobesc ferestrele. Iarna, este o poveste, spusa de bunici copiilor la gura sobei. Iarna e miezul copilariei noastre si e la fel de curata si frumosa ca sufletul unui copil.
Sursa
Sursa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




