Dragostea mea...

[Strofa 1]Ascultă vântul cântând un cântec trist și vechiȘtie că te părăsesc astăziTe rog nu plânge sau inima mea se va frângeCând voi pleca de drumul meu
[Refren]La revedere, dragostea mea, la revedereLa revedere și au revoirAtâta timp cât îți amintești de mineNu voi fi niciodată prea departeLa revedere, dragostea mea, la revedereVoi fi mereu sincerAșa că ține-mă în visele talePână mă voi întoarce la tine
[Strofa 2]Vezi stelele pe cerul de susVor străluci oriunde aș rătăciMă voi ruga în fiecare noapte singuraticăCa în curând să mă călăuzească acasă
[Refren]La revedere, dragostea mea, la revedereLa revedere și au revoirAtâta timp cât îți amintești de mineNu voi fi niciodată prea departeLa revedere, dragostea mea, la revedereVoi fi mereu sincerAșa că ține-mă în visele talePână mă voi întoarce la tine
[Final]La revedere, iubirea mea, la revedere.La revedere și au revoir.Atâta timp cât mă ții minte,nu voi fi niciodată prea departe.La revedere, iubirea mea, la revedere .Mereu voi fi sincer.Așa că ține-mă în visele talepână mă voi întoarce la tine.

Colindul celui fără de țară

Pe drumul meu

Stuck on you
I've got this feeling down deep in my soul that I just can't lose
Guess I'm on my way
Needed a friend
And the way I feel now I guess I'll be with you 'til the end
Guess I'm on my way
Mighty glad you stayed

I'm stuck on you
Been a fool too long I guess it's time for me to come on home
Guess I'm on my way
So hard to see
That a woman like you could wait around for a man like me
Guess I'm on my way
Mighty glad you stayed

Oh, I'm leaving on that midnight train tomorrow
And I know just where I'm going
I've packed up my troubles and I've thrown them all away
'Cause this time little darling
I'm coming home to stay

I'm stuck on you
I've got this feeling down deep in my soul that I just can't lose
Guess I'm on my way
Needed a friend
And the way I feel now I guess I'll be with you 'til the end
Guess I'm on my way
I'm mighty glad you stayed
I'm mighty glad you stayed

Singurul loc

Întoarcerea oșteanului

Acasă am ajuns târziu.
Să mă iertați, cinstite fețe,
Dar lung e drumul prin pustiu
Și nu e nimeni să te-nvețe...

Mânat de gând, bătut de dor,
Călcat-am zarea-ntinsă
Prin lung pustiu, rătăcitor
Oștean din țara-nvinsă.

Singurătăți de om tăcut
M-au însoțit pe cale,
M-a-nconjurat pustiul mut
Și-a neamului meu jale.

În fața Sfinxului am fost
Și-am pus o întrebare:
Au are ori nu are rost
Să ne cătăm scăpare?

El mi-a răspuns, cu ochii goi
Privind în zări celeste:
Sămânța de scăpare-n voi
A încolțit și crește.

La tine-acasă vei găsi
Răspunsuri încă multe
Pe care lumea s-o-ndesi
Grăbită să le-asculte.

Mai fost-am la un Munte-Ascuns,
Unde strămoși de sânge
Păstrau al semnelor răspuns,
Să aflu de-om învinge.

Am pipăit cu ochi de dor
Al peșterilor pântec
Pe care semnele de zbor,
Ca-ntr-un străvechi descântec,

Grăiesc prin glasuri de eroi
Plecați din astă lume
De cine-am fost odată noi
Și ce purtăm în nume...

Astfel aflat-am, om sărac
Născut din vechiul sânge,
Că semnul sfânt de geto-dac
E semnul care-nvinge.

Acasă am ajuns târziu...
Iertare vouă, oameni buni,
Dar greu e drumul prin pustiu
Și lungă-i calea la străbuni...

Întoarcerea oșteanului, de Pavel Corut

Dorul

Unde

Te întreb prea des care-i drumul
Şi dacă bine-ai ales,
Atunci cînd cazi şi e prea greu să te ridici
Şi strîngi din dinţi,
Te gîndeşti prea mult la trecut şi numai de bine parcă iar te minţi
Si ştii că ai un plan şi planul tău e viaţa ta.
Din care rupi fără să ştii ani cu ani
Şi-ai vrea să fii acolo unde,
Cineva mereu te-aşteaptă unde,
Ploile mărunte spală toamnă după toamnă - praful de pe străzi,
Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineţi lumea se salută,
şi vezi zîmbete nu doar în fotografii.
Anii trec neobservaţi, parcă vor să fie uitaţi şi rămîn tot mai puţini,
Ai schimbat prea mulţi găzdaşi însă printre cei rămaşi sunt nostalgie si-un şir de insomnii,
Eşti lacăt fără chei, avem acelaşi stil dictat subtil de părţile de unde venim,
De unde-i…

Iubirea cea mai mare

Adânca privire

                          de Adrian Păunescu

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.

Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţeaza umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată :
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

De Sarbatori

Acasa

Mosul cu plete dalbe

Acasa... in 1979