Se afișează postările cu eticheta trecut. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trecut. Afișați toate postările

joi, 12 noiembrie 2026

Povara neiertării

 Când sufletul obosește să mai poarte trecutul

    
Există răni care nu se văd, dar dor uneori mai mult decât cele pe care timpul le vindecă la suprafață. Sunt răni lăsate de cuvinte, de gesturi, de trădări, de nedreptăți sau de oameni în care am avut încredere și de la care nu ne-am fi așteptat să ne facă rău. Unele ne-au surprins, altele ne-au schimbat, iar câteva ne-au obligat să privim altfel lumea și oamenii. Și, odată cu ele, am învățat să ne apărăm, să fim mai precauți și, uneori, să ne închidem o parte din suflet. Dar poate că cea mai grea consecință a unei nedreptăți nu este ceea ce ni s-a întâmplat atunci, ci ceea ce continuăm să purtăm în noi mult timp după ce întâmplarea a trecut.

luni, 12 octombrie 2026

Ce-ar fi fost dacă...?

Despre trenurile vieții, alegerile pe care nu le-am făcut și timpul care nu se mai întoarce


„Este foarte adevărat că ultima parte a unui spectacol este cea mai bună. Nu știu de ce nu s-a început cu ea.” 
Vorbele lui Dan Spătaru, rostite cu acel amestec de candoare și înțelepciune pe care numai oamenii ce au cunoscut gustul aplauzelor îl pot avea, mi-au rămas în minte. Poate pentru că, ajuns la 64 de ani, încep să înțeleg mai bine paradoxul lor. Poate pentru că viața, asemenea unui spectacol, își dezvăluie adevăratul înțeles abia spre final, atunci când cortina încă nu a căzut, dar publicul începe să înțeleagă povestea.
Și-atunci mă întreb: dacă ultima parte este cea mai frumoasă, de ce nu ne este dat să începem cu ea? De ce trebuie să străbatem atâția ani de căutări, de neliniști, de încercări și renunțări până să învățăm să prețuim ceea ce, la început, nici măcar nu observam?
De aici, poate, se naște întrebarea care ne însoțește, discretă și încăpățânată, pe măsură ce înaintăm în vârstă: ce-ar fi fost dacă...?

joi, 16 martie 2023

joi, 12 noiembrie 2020

N-am avut, n-am putut sau n-am vrut

"N-am avut o iubire întreagă, să pot spune c-am fost un om fericit. Am primit mereu doar mere mușcate și-am întâlnit numai oameni prin care am păcătuit. N-am avut niciodată o vară întreagă în care să umblu pe unde-aș fi dorit. N-am avut decât obligații și sarcini să le duc singură la bunul sfârșit. M-am legat cu mii de uitate neiertări, de locuri, de lucruri și de trecut. Am dus mereu în cârcă spre groapă, pe cineva drag, ori vreun necunoscut. De șaptezeci de ori câte șapte, n-am iertat că n-am vrut, ori nu am putut. N-am dăruit atât cât aș fi putut da, n-am avut nici curajul sa fac atâtea păcate, câte Dumnezeu mi-ar fi putut ierta. Să las în urmă lumea, să pun pentru-o altfel de viață un nou și bun început, n-am putut, ori poate n-am vrut."

CATE CEVA DESPRE CE N-AM AVUT, N-AM PUTUT SAU N-AM VRUT, de Stoica Dorina 

luni, 29 august 2016

Totul sau nimic!


Cand iubesti pe cineva, il iei in intregime, cu toate legaturile, cu toate obligatiile lui. Ii iei povestea, trecutul si prezentul. Iei totul sau nimic!