De ziua ta, Fericire

E ziua ta, azi, Fericire, 
Dar din pacate-n astă zi,
Mulți au tristețe în privire 
Și nu te pot sărbători! 

În inimi poartă răni ce dor 
Și-n suflet cerul înnorat,
Însă, să știi, nu-i vina lor 
Că azi de tine au uitat! 

Noi, care încă te purtăm 
În inimă, nu vom uita, 
Pe toți cei triști, să-i invităm 
Să vină azi... la ziua ta! 

       ✍️Dorel Margan 

Sursa

Doar tu

Pe pamant, nu in gand!

Jurnal de toamna

"Când viața se înțepenește în noi scriem, scrisul e o ploaie curată ce cade din cer... Ploaia nu are stil, se scrie simplu așa ca o respirație, dar lumea tristeții e mereu dincolo de cuvinte, de aceea e greu să scrii despre tristete, să descoperi neînțelesul când pacea ta plutește deasupra ca un corb flâmând. Cel care scrie ia cu timpul, chipul scrisului său, își crează o lume în care se simte ca peștele în apă, apoi începe să înoate împotriva curentului. Atunci umbra lui se îndepărtează tot mai mult de el, merge singură înainte, pe același drum pe care și-ar fi dorit el să meargă..."

Sursa

Cât frig

E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...

Reflex 110, poezie de George Ţărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive, 1999)

Doamna

Ce frumoasă sunteți, doamnă,
Chiar și-așa, puțin mai tristă
Când pășiți ușor spre toamnă,
Vara voastră mai există.

Când pășiți pe drum pierdută
Undeva într-o visare,
Soarele parcă sărută
Umbra voastră pe cărare.

Și așa frumos vă șade
Cănd vreți să puneți la loc
O șuviță ce tot cade
Și alunecă din coc.

Chiar dacă vă enervați
Când vă credeți furioasă
Poate nu știți, dar aflați
Doamna mea, sunteți frumoasă!

Știți voi doamnă ce minune,
Ce miracol v-a-ntrupat
Dar pe drum, câte un june
Vă privește încântat.

Fiindcă-n trupul de fecioară
Simt că se adăpostește
Încă multă primăvară
Care vă întinerește.

Iar de cumva se întâmpă
Un fir alb să strălucească
Ici și colo, pe la tâmplă,
Iarna n-o să poposească.

Până fulgii or să cearnă
Fluturi albi într-o ninsoare,
Bucurați-vă azi, doamnă
De căldură și de soare!

E ceva ce mă îndeamnă
Să vă-ntreb ce v-a-ntristat
Iar de nu-mi răspundeți, doamnă,
Răspund eu: n-a meritat!

Doamna mea fără de nume
Știu că nu vă regăsiți
Căci veniți din altă lume,
Dar vă rog eu să zâmbiți .

Doamna, de Florentina Mitrică

Zambet... trist

Recunosti usor oamenii tristi. Sunt glumeti si zambesc mereu, ca mai apoi sa-i vezi privind in gol...

Si iarasi...

Nu e nimeni...

Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Nervi de toamnă - George Bacovia

O alta parere?!

„Toamna a fost inventată pentru tristeţe. Toamna a fost inventată pentru iubirile care se duc. Multă vreme am crezut că toamna ar trebui interzisă, că ar trebui să se introducă o lege împotriva lunii octombrie, multă vreme mi-a fost ciudă pe soarele ăsta care se resemnează atât de repede şi ne lasă singuri, plumburii şi alergici la ceai, şi imuni la Bacovia. [...] Toamna a fost inventată ca să-ţi trăieşti tristeţea şi să o înţelegi. Doar aşa vei pricepe cu adevărat de ce un cer este albastru, de ce frunzele sunt verzi, de unde atâta roşu când se înserează, de ce soarele face pielea arămie, de ce dragostea luminează în toate culorile posibile. Toamna a fost inventată ca să şi se facă un dor nebun după toate lucrurile care au fost. Toamna a fost inventată ca să le pricepi când ele se întorc.” 

Matei Florian

Fii invingator!

Te poți simţi singur, trist, dar niciodată învins! Poţi pierde, poţi greşi, dar nu te gândi să abandonezi! Priveşte viaţa cu ochi de învingător şi ai să vezi cât e de frumoasă!

Viata mea

Cu tine
                 de Adrian Paunescu

Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.

Mai bun

Oare

O mie de ganduri

Veghe

In fiecare noapte iti mangai gandurile si as vrea sa pot sa sterg orice urma de tristete sau durere din sufletul tau.

Masca

Strange-ma in brate!

Toamnă în doi

TOAMNĂ ÎN DOI
de Boris Ioachim

Ştii, niciodată toamna nu mi-a părut frumoasă
Când tu eşti lângă mine, sub palidele foi –
Fiindcă am bănuiala că e, mereu, geloasă
Când ne vede-n înserare, alături, pe amândoi

Cum ne plimbăm de mână, ca doi cuminţi copii,
Pe aleea ce-i golită de gingaşele flori...
Dar, ştii, îmi place seara, când toate cele vii
Plecate-s la culcare, sub ruginii culori.

Iar ochii tăi, iubito, atât de lucitori,
Îmi luminează firea şi ochii obosiţi –
Chiar dacă-i lună plină, sau sunt doar vineţi nori
Mă fac să simt, prea bine, că-ţi sunt dragi şi iubiţi.

Să ne-aşezăm pe-o bancă – în fond, suntem copii -
Ce dacă-argintul toamnei pe păr ne-a adăstat!
Doar astfel mai simţi-vom că suntem, încă, vii...
Hai s-alungăm tristeţea ce-n ani, ne-a tot curtat.

...Ştii, totdeauna, toamna mi s-a părut pâcloasă –
Dar, când tu eşti cu mine, sub palidele foi
Îmi vine, aşa, în minte că, totuşi, e frumoasă –
Când ne plimbăm pe alee de mână, amândoi...