La multi ani!

 

În `22... "griji, nevoi, necaz, durere, se vor duce ca un fum" (Coșarul).

La mulți ani!

Singura piedica

 

Fiecare dimineata e un nou inceput in care poti sa fii tot ce doresti. Singura piedica esti chiar tu. Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!

Foto: Rasarit in Ceahlau

Să-mbătrânim în doi

Să-mbâtrânim în doi, iubito,

Ca două calde șoapte
Ce trec prin mii de ierni zâmbind
Și se ating în noapte.

Vor trece ani prin părul meu,
Cărunți vor fi pe tâmple,
Vom fi doar noi și Dumnezeu
Ce poate să se-ntample?

Poate va fi să mor în prag
Sau să trăiesc o vreme,

Să îți sărut mâna cu drag
Să nu am a mă teme.

Ți-am spus mereu că te iubesc,
Îți spun că-mi ești frumoasă,
Eu am simțit tot ce ți-am spus,
Și-aș vrea să-mi fii acasă.

Tu doar mă lasă să-ți sărut
Și degete și coapsă,
Să-mi fii în dragoste-nceput
Și-n inimă mireasă.

Să-mbâtrânim ca doi maturi,
Copii mereu în suflet
Și-mbrățișați, în seri târzii,
Să ne stropim cu zâmbet.

Și peste vreme, sub castani,
Să ne plimbăm de mână,
Să numărăm iubirea-n ani,

În serile cu lună.

Și-ncărunțiți de-atâtea veri,
Atinși de ploi și vise,

Să ne fim calde mângâieri
Pe trupurile ninse.

Să-mbătrânim în doi (din volumul "Tu ești Iubire"), de Daniel Leonard Moraru

S-o iubesti

Copilarie

 

Sa fie lege...

O portie de emotii

Sarbatoare

 

Cuvintele bradului

 

Boney M - cantece de Craciun

Colindul colindelor

În colindă, cel puternic

Şi cel sfânt este Cuvântul,

Cum uneşte într-o noapte

Omul, cerul şi pământul.

Mai e vreme de colinde,

Se mai poate, se mai poate,

Dacă sufletul rămâne

Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde,

N-are roluri, n-are mască,

Şi pe ea tot omul lumii

E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra,

Pluguşorul şi Ajunul,

Le vor învăţa copiii,

Nu le va uita niciunul.

În colindă, cel puternic

Şi cel sfânt este Cuvântul,

Cum uneşte într-o noapte

Omul, cerul şi pământul.

Noi, prea multe ale noastre

Le-am pierdut la cotitură,

Prin colindele acestea

Revenim la starea pură.

Ca-ntr-o stampă din răstimpuri

Pe la geamuri sunt copiii,

Şi ies oamenii la ceruri,

Cu toţi morţii şi toţi viii.

N-am murit ca neam al lumii

În vreo clipă viforoasă,

Cât colindele colindă

Şi copiii sunt acasă.

Cum şi astăzi ne întoarcem

Şi pe prunci îi vom deprinde

Să nu uite niciodată

Oameni, ţară şi colinde.

Vin copiii să dezlege

Din obraji fantasme roşii,

Hei, primiţi-i cu colindul,

Că tresar în ei strămoşii.

Şi-i colindul semn heraldic,

Şi-i cultură în mişcare,

Că prin el deschidem firea,

Şi că spiritul nu moare.

Şi în sufletul prielnic

Pentru fapte osebite

Clopoţeii pun ninsoare,

Cerul, florile-şi trimite.

N-a murit colindul nostru,

Se mai poate, se mai poate,

Leru-i ler, florile dalbe,

La mulţi ani cu sănătate.

Colindul colindelor, de Adrian Păunescu

Magie

De Craciun

 Sursa: EDUKID

"o prea mare iubire ucide" - o poveste adevarata

 

„Mistrețul cu colți de argint” este considerată a fi una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română. Autorul, Ștefan Augustin Doinaș (numele real Stefan Popa), a murit pe masa de operaţie, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, în urma unui infarct. Se intampla pe 25 mai 2002. Sotia, Irinel Liciu (fosta prim-balerina la Opera Romana in anii 60) a refuzat să îi supravieţuiască. S-a dus acasă, în apartamentul pe care îl împărţiseră vreme de 42 de ani, şi a înghiţit un pumn de somnifere. Avea 74 de ani şi a considerat că viaţa nu mai are rost fără cel pe care l-a iubit. Înainte de gestul fatal şi-a scris ultimele cuvinte de dragoste pe o foaie albă de hârtie: "Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide".

Surse: 1, 2

Urme

Foto: internet

 

Aici

Risipa

 

Pana la sfarsitul lumii

Triumf

Triumful comunicării: două tăceri care vorbesc aceeași limbă. 

Michelangelo

Spiritul Craciunului

Amurg

Târziu începem şi sfârşim,

Târziu visăm, tărziu iubim,

Târziu de noi ne amintim,

Târzii ni-s toate, prea târzii.

Versuri de George Lesnea

Zilieri

 

La răscruce de noi

Mai rămâi, voi pleca, nu e vreme de plâns
Nu e vreme de noi nici măcar pentru azi,
Vom strivi sub priviri încă-un hohot de râs
Doi iubiți rătăciți, noi, doi tragici nomazi...

Deci te du, eu mai stau, doar puțin, doar un pic,
Să-ți privesc părăsirea cu un pas rătăcit,
Dintr-un vis care-a fost azi rămâne nimic,
Am distrus o iubire complotând ilicit...

Ce să-ți spun, ce să-mi spui, nu e rost, nu e haz,
Doi amanți prăpădiți refuzați chiar de ei,
Am ucis prea facil un fantastic extaz,
Și-am ajuns doi păgâni într-o groapă cu lei...

Hai să mergem, îți spun, n-are rost să mai stăm,
Ne vom duce pe-un drum fără noi cei de ieri,
Și așa n-are rost, prea puțin mai luptăm,
Pentru noi ce am fost, doi iubiți zilieri...

Nu mai stai, nu mai stau, nu mai văd niciun rost,
Nu-mi mai spune, te rog, despre fostele ploi,
Noi de mâine vom fi doar acei ce au fost,
Hai să mergem, învinși, la răscruce de noi...

Sursa: internet, autor necunoscut

Grafica

Colinde romanesti

Stare si viciu

Îmi recunosc o stare şi un viciu,
Ţin cu poeţii, iad de iezi în rai,
Am fost cu Eminescu la ospiciu
Şi-am fost cu Petöfi călcat de cai.

Am fost cu Paul Verlaine în berărie
Şi cu Esenin vâna mi-am tăiat,
Am fost cu Voiculescu-n puşcărie,
Cu lordul Byron m-am simţit soldat.

Am fost cu Maiakovski pe tribună
Şi-am fost bandit ca şi François Villon,
Ca Whitman am crezut în iarba bună
Şi ca Bacovia de monoton.

Am fost cu Goethe când vedea pe Faust,
Cu Heine când vedea pe Lorelei,
Cu Fondané ucis în holocaust
Şi m-am aflat cu Labiş sub tramvai.

Cu Lorca mi-am dat drumul în coridă,
Am coborât cu Dante în infern,
Cu Platon am văzut o Atlantidă,
Doar Shakespeare mi-a scăpat, a fost etern.

Am fost cu toţi şi m-am băgat în toate
Am fost oftalmologul lui Homer,
Mi s-a părut că orişice se poate,
Dar Shakespeare a rămas mereu stingher.

Purtam pe Pont, ca şi Ovidiu toga,
Către Tagore-am spus cuvântul „pro“,
Am fost la Alba Iulia cu Goga
Şi-am dispărut în sensul lui Rimbaud.

Acelaşi corb care-a vorbit cu mine
Lui Poe îi declarase „nevermore“
Pe Go-Mo-Jo aprofundându-l bine,
Cu Pasternak se cuvenea să mor.

Cu unul singur n-am prea fost, afară
De Shakespeare despre care-am mai vorbit,
Cu cel pe care îl aştept să moară
Spre-a-i şti intimitatea în sfârşit.

E un poet, parcă menit să-mi scape,
De câte ori alături mi-e mereu
Şi, vai, mi-a fost atâta de aproape
Şi, vai, acel poet am fost chiar eu.

 

Masura

Puterea caracterului unei persoane se măsoară prin cantitatea de adevăr pe care o poate tolera.

Nietzsche

1 Decembrie

La mulți ani România!
La mulți ani români, oriunde v-ați afla!

Vise interzise